Arhive autor: admin

9 septembrie 2015: TÂLCUIREA EVANGHELIEI ZILEI

Lasă un răspuns

713018345-25

 

Miercuri [Gal. 3,15-22; Mc. 6, 7-13]

Domnul i-a trimis pe Sfinţii Apostoli la propovăduire, poruncindu-le să nu aibă nimic asupră-le. O haină pe umeri, sandale în picioare, toiagul în mâini şi atât. Ba le-a mai poruncit chiar să nu aibă nici o grijă de nimic păşind la această trudă, de parcă ar fi fost gata îndestulaţi cu de toate. Şi Apostolii erau, într-adevăr, îndestulaţi pe deplin, dar nu din afară. Cum avea loc asta? Prin desăvârşita lor încredinţare în voia lui Dumnezeu, fiindcă Domnul rânduise în aşa fel ca ei să nu ducă lipsă de nimic. Propovăduirea lor mişca inimile oamenilor care îi ascultau, iar aceştia îi hrăneau si îi găzduiau pe propovăduitori; Apostolii însă nu urmăreau asta şi nu aşteptau nimic, ci lăsau totul în seama lui Dumnezeu. Ca atare, sufereau cu răbdare şi atunci când li se întâmpla în drum vreo neplăcere. Singura lor grijă era să propovăduiască şi singura lor întristare era atunci când predica nu le era ascultată. De asta era curată şi roditoare propovăduirea lor. Aşa s-ar cuveni să fie si în ziua de azi; dar neputinţa noastră cere îndestulare din afară, fără de care nu facem nici un pas. Aceasta, totuşi, nu vrea să fie o mustrare faţă de apostolii noştri de azi. La început, ei se sprijină doar pe această îndestulare, dar ea le piere mai apoi din cap şi prin înseşi ostenelile lor reuşesc să urce la starea de încredinţare în voia lui Dumnezeu, clipă din care trebuie să presupunem că si începe predica lor să fie cu adevărat roditoare, încredinţarea în voia lui Dumnezeu este cea mai înaltă treaptă a desăvârşirii morale şi nu se ajunge la ea deodată, ci doar atunci când omul învaţă s-o preţuiască. Ea vine singură, după ce omul s-a ostenit mult cu sine.

APOSTOLUL ŞI EVANGHELIA ZILEI (8 septembrie 2015)

Lasă un răspuns

petros_and_pavlos_0071

Ap. Galateni 2, 21; 3, 1-7

Fraţilor, nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar.

O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi să nu vă încredeţi adevărului, pe voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit? Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: din faptele Legii primit-aţi voi Duhul, sau din ascultarea credinţei? Atât de fără de minte sunteţi? După ce aţi început în Duh, sfârşiţi acum în trup? Aţi pătimit atâtea în zadar? – dacă a fost în zadar, cu adevărat. Deci Cel care vă dă vouă Duhul şi săvârşeşte minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credinţei? Precum şi Avraam a crezut în Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate. Să ştiţi, deci, că cei ce sunt din credinţă, aceştia sunt fii ai lui Avraam.

icoana-iisus-hristos-pantocrator-man-sf-ecaterina-din-sinai-1-1

Ev. Marcu 6, 1-7

În vremea aceea s-a dus Iisus în oraşul Său şi după Dânsul au mers ucenicii Săi. Iar când a fost ziua sâmbetei a început să înveţe în sinagogă. Dar cei mai mulţi, care ascultau, stăteau miraţi şi ziceau: de unde are El acestea? Şi ce fel de înţelepciune este aceasta,  care I s-a dat Lui? Şi cum se fac minuni ca acestea, prin mâinile Lui? Au nu este acesta teslarul, feciorul Mariei şi fratele lui Iacob şi al lui Iosie şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Şi găseau astfel pricină de necredinţă în El. Iisus însă le-a zis: un prooroc nu este dispreţuit, decât numai în patria sa şi între rudeniile sale şi în casa sa. Şi n-a putut să facă acolo nici o minune, ci numai câţiva bolnavi a vindecat, punându-şi mâinile peste ei. Însă se mira de necredinţa lor şi umbla prin satele cele dimprejur învăţând poporul. Apoi a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită, doi câte doi, şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate.

8 septembrie 2015: TÂLCUIREA EVANGHELIEI ZILEI

Lasă un răspuns

1th60

Marţi [Gal. 2, 21; 3, 7; Mc. 6,1-7]

„De unde are El acestea? Si ce e cu înţelepciunea care I s-a dat Lui?” Aşa grăiau nazarinenii despre Domnul, cunoscând viaţa Lui de dinainte, petrecută în umbră. Aşa se întâmplă şi cu toţi adevăraţii următori ai Domnului. După multe osteneli şi după ce biruie tot ce e strâmb în sine, cel ce se ţine fără abatere de calea Domnului se schimbă cu totul, în toată alcătuirea sa: privirea, mersul, graiul, portul – totul poartă pecetea unei bune rânduieli şi vrednicii deosebite, chiar dacă omul cu pricina ar fi de cea mai joasă stare şi lipsit cu desăvârşire de educaţie. Si începi să auzi: „De unde la el acestea?”. Iar dacă cele trupeşti şi văzute se preschimbă astfel, ce să mai spunem despre cele lăuntrice şi sufleteşti, care în chip mai nemijlocit şi apropiat sunt supuse lucrării de prefacere a harului şi faţă de care cele din afară slujesc doar ca răsfrângere şi urmare? Cât de luminoase şi limpezi sunt gândurile unui astfel de om! Cât de ascuţite sunt judecăţile lui cu privire la cele ce sunt şi se întâmplă! Vederile lui asupra orişicărui lucru sunt mai presus de cele ale filozofilor! Dar hotărârile, dar faptele, dar întreprinderile? Totul e luminat în chip curat si sfânt de o strălucire cerească. Acesta este cu adevărat un om nou! N-a fost scolit, n-a audiat cursuri prin academii, şi n-a avut parte de nici un fel de educaţie, dar se arată binecrescut şi înţelept. Luarea aminte la sine, osteneala făcută de propriul suflet, rugăciunea şi apropierea de Dumnezeu au pus totul, cu harul lui Dumnezeu, pe temeiuri noi – cum, însă, nu ştie nimeni. De aceea se întreabă: „De unde la el acestea?”.

PREDICA ÎPS TEODOSIE LA ÎNAINTE-PRĂZNUIREA NAŞTERII MAICII DOMNULUI

Lasă un răspuns

 

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin!

,, Această casă Tatăl a zidit, această casă Fiul a întărit, această casă Duhul Sfânt a luminat-o şi prin ea a luminat şi sufletele noastre.”

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi,

Maica Domnului este pentru noi cea mai apropiată de sufletele noastre. După cum pe pământ, orice om mai bun sau mai puţin bun cu necazuri şi durere, cel dintâi cuvânt de ajutor pe care-l strigă este cel de mamă, creştinul, înţelegând că mai presus de părinţii săi se află Mama cea Cerească, a tuturor pământenilor, Maica Domnului, o strigă pe Maica Domnului întru ajutor. Naşterea Maicii Domnului a fost pregătită din vechime. Dumnezeu însuşi a dorit ca dintre oameni, pentru că oameii au căzut în robia diavolului, să apară o persoană curată prin care să vină ridicarea blestemului. Şi chiar în blestem se găseşte nădejdea, căci îl blesteamă Dumnezeu pe şarpe, care era, de fapt, diavolul. Şi îl blesteamă pe şarpe spunând: ,, Femeii tu îi vei înţepa călcâiul, dar ea îţi va zdrobi capul.”

Continuă să citești →

APOSTOLUL ŞI EVANGHELIA ZILEI (7 septembrie 2015)

Lasă un răspuns

pavlos_4

Ap. Galateni 2, 11-16

Fraţilor, când Chefa a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare. Căci înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca cu cei dintre neamuri; dar când au venit ei, se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur şi, împreună cu el, s-au făţărnicit şi ceilalţi iudei, încât şi Barnaba a fost atras în făţărnicia lor. Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca neamurile şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii? Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre neamuri. Ştiind însă că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta.

icoana-iisus-hristos-pantocrator-man-sf-ecaterina-din-sinai-1-1

Ev. Marcu 5, 24-34

În vremea aceea mergea după Iisus mult popor şi-l împresura. Şi era o femeie care avea curgere de sânge de doisprezece ani şi care pătimise mult de la mulţi doctori, cheltuindu-şi tot ce avusese, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând spre mai rău; auzind despre Iisus, a venit în mulţime şi pe la spate s-a atins de haina Lui, căci îşi zicea: de mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi tămădui. Şi în clipa aceea a secat izvorul sângelui ei, iar ea a simţit în trupul ei că s-a vindecat de boală. Dar Iisus, cunoscând îndată în Sine puterea care ieşise din El, s-a întors către mulţime şi i-a întrebat: cine s-a atins de hainele Mele? Însă ucenicii Lui I-au zis: vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi întrebi: cine s-a atins de Mine? Dar El se uita împrejur, ca să vadă pe aceea care făcuse aceasta. Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi a căzut ea înaintea Lui şi I-a mărturisit tot adevărul. Dar El i-a zis ei: fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta.

 

7 septembrie 2015: TÂLCUIREA EVANGHELIEI ZILEI

Lasă un răspuns

ag-theofanis-eglistos-b

Luni [Gal. 2,11-16; Mc. 5, 24-34]

Numai ce s-a atins de Domnul, cu credinţă, femeia cu curgere de sânge şi a ieşit către ea o putere din Domnul: „Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat”. Curgerea de sânge închipuie cugetările şi planurile pătimaşe pe care le izvorăşte neîncetat inima ce încă nu s-a curăţit de orice înclinare spre păcat; aceasta este boala păcătoşeniei noastre. Ea e simţită de cei care s-au pocăit şi vor să se păstreze curaţi nu doar pe dinafară, ci şi pe dinlăuntru. Aceştia văd că din inimă ies necontenit gânduri rele, suferă pentru asta şi caută să se tămăduiască; însă această vindecare n-o pot afla în sine, nici în ceilalţi. Ea vine de la Domnul atunci când sufletul se atinge de El şi de la Domnul iese o putere către suflet, cu alte cuvinte, atunci când are loc împărtăşirea simţită cu Domnul, ce se vădeşte printr-o deosebită căldură şi ardere lăuntrică. Atunci când se întâmplă acest lucru, sufletul simte îndată că „s-a vindecat de boală”. Mare comoară; dar cum s-o dobândeşti? Femeia cu curgere de sânge şi-a croit drum prin mulţime şi a primit vindecare; trebuie ca şi noi să ne croim drum către Domnul, trecând fără de lenevire prin strâmtorarea nevoinţelor trupeşti şi lăuntrice. Cel ce merge pe acest drum se simte strâmtorat, iar Domnul nu se mai vede; şi deodată apare Domnul. Ce mai bucurie! împărăţia Cerurilor nu vine după cum ne facem noi socotelile.

PROGRAMUL LITURGIC LA PRAZNICUL NAȘTERII MAICII DOMNULUI (8 sept. 2015)

Lasă un răspuns
Luni seara, 7 septembrie 2015, începând cu orele 17.00, se va  oficia Ceasul 9 si Vecernia Mare cu Litie.
Marți, 6 septembrie, începând cu orele 7.00, se vor săvârşi in biserica schitului Miezonoptica, Utrenia şi Ceasurile, iar de la orele 9.30  Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur.

La Chinonic se va canta Paraclisul Maicii Domnului, iar dupa otpustul Dumnezeiestii Liturghii se vor citi rugaciuni de dezlegare si la toată trebuinţa si se vor scoate spre venerare cele mai pretioase odoare ale schitului – moastele Sfantului Mare Mucenic Gheorghe si ale Cuviosului Ioachim Vatopedinul.

Pelerinii prezenţi la sfintele slujbe vor fi invitaţi să servească o gustare în trapeza mănăstirii.

Credincioşii, care vor să participe la sfintele slujbe, pot face rezervări pentru microbuz la numerele de telefon:

  
 0343.102.597,
0740.945.854,
0728.913.548,
0769.466.348
(Persoană de contact: Toader Lucretia) 

7 Septembrie – Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Sozont

Lasă un răspuns

07

Troparul Sfântului Mucenic Sozont, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Sozont, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii…

Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Roagă-te acum, preamărite, Făcătorului de bine, Domnului, să ne mântuiască de toate supărările şi primejdiile şi nevoile cei ce cinstesc astăzi cinstită pomenirea ta, Mucenice Sozont.

Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stea cu totul luminată te-a arătat Hristos la înălţimea Bisericii, cu adevărat, mucenice, ca să luminezi toată lumea cu strălucirile nevoinţelor tale, prealăudate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu săgeţile răbdării săgetând pe vrăjmaşii Domnului şi cu sabia bărbăţiei tăind oştile lor, ai luat cunună de biruinţă, Sfinte Mucenice Sozont.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fără de sămânţă ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, din Dumnezeiescul Duh, cu voia Tatălui şi ai născut cu Trup pe Cel din Tatăl, fără de maică şi pentru noi din tine fără de tată.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica…

Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curgerile sângiurilor tale, în chip de râuri curgând pentru Hristos, au stins focul necredinţei, pururea pomenite mucenice.

Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu răbdare ai suferit iuţimea chinuitor, ca un turn de nesfărâmat, mărite, stricând îngrădirea rătăcirii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca David pe Goliat, ai surpat pe vrăjmaşul gândului, împreună cu oastea lui cu praştia credinţei, întru tot mărite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Numai tu te-ai făcut Pricinuitoare de bunătăţile cele mai presus de fire pentru cei de pe pământ, Maica lui Dumnezeu; pentru aceea, cântăm ţie: Bucură-te!

Irmosul:

Se veseleşte de Tine Biseri ca Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Văzându-Te Biserica…

Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfierbântându-te de dragostea lui Dumnezeu, Preafericite, cu cuvintele tale ai ars toată rătăcirea cea de uscăciune a celor fără de Dumnezeu şi bucurându-te, cântai: Mărire puterii Tale, Doamne,

Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind Biserică a Domnului cu sfinţenie lucrată, ai năvălit la capiştea celor fără de Dumnezeu şi închinăciunile lor cu vitejie le-ai sfărâmat, mucenice, biruitorule prealăudate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Casă de doctorie a toată boala s-a arătat sfânta ta biserică celor ce cu credinţă năzuiesc şi cinstesc într-însa vitejiile tale, Mucenice Sozont, biruitorule minunate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neispitită de nuntă ai născut, o, Fecioară! Şi după naştere iarăşi te-ai arătat Fecioară. Pentru aceea, cu glasuri neîncetate, prin credinţă fără de îndoială, cântăm: Bucură-te, Stăpână.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea…

Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, mucenice, fiind luminat cu Lumina Treimii, ai micşorat negura necredinţei celei cu mulţi zei, arătându-te luminător pururea luminând toate.

Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, arătându-te trandafir bine înflorit şi cu roşeala sângiurilor tale înfrumuseţat, ai umplut lumea de mirosul cel bun al minunilor tale, Fericite Mucenice Sozont.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu, fiind strugure gândit al viei lui Hristos, ai izvorât vinul cel de bună umilinţă al muceniciei pentru cei ce cu credinţă te măresc pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Armă Nesfărâmată pe tine te punem înainte împotriva vrăjmaşilor; pe tine te avem Întărire şi Nădejde a mântuirii noastre, Mireasă a lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas…

Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind a te jertfi pentru dragostea lui Dumnezeu, ca o jertfă fără prihană ai fost primit la masa Lui. Pentru aceea, cu bună credinţă te cinstim, prealăudate.

Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plutind neudat pe luciul rătăcirii, ai ajuns la limanul Împărăţiei celei de sus, dobândind liniştea cea veşnică, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu unghii de fier sfărâma coastele tale fără de milă chinuitorul, iar tu cu mărire ţi-ai dat în mâinile lui Dumnezeu duhul, preafericite, pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O, Minune mai nouă decât toate minunile! Că, zămislindu-Se în pântece Fecioresc fără de ispită de bărbat, Cel Ce cuprinde toate, nu S-a strâmtorat cu cuprinderea.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

CONDAC, glasul al 2-lea:

Pe adevăratul şi de Dumnezeu purtătorul mucenic şi nevoitorul cel iscusit al dreptei credinţe, adunându-ne astăzi, cu mare glas să-l lăudăm, pe Sfântul Sozont tăinuitorul darului, pe dătătorul de tămăduiri cel bogat. Că se roagă lui Dumnezeu pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptorul persienesc…

Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În cuptorul chinurilor celor cu dureri fiind aruncat, mucenice, ai primit de la Dumnezeu rouă de răbdare şi cu mulţumire, strigai: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având suflet mai luminat decât aurul, nu ai voit, mucenice, să jertfeşti zeului cel făcut de aur şi fără de suflet; iar pe tine te-ai adus lui Dumnezeu jertfă cu bun miros.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Păstorul Cel Mare pe tine cu adevărat păstor oilor Sale, mucenice, ca pe un miel fără de prihană te-a aşezat la turma Sa cea nerătăcită, arătându-te pe tine nevătămat de lupii cei înţelegători, prealăudate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Sfinţitule şi Dumnezeiesc Locaş al Celui Preaînalt, Născătoare de Dumnezeu; că prin tine s-a dat bucuria celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, Stăpână fără prihană.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi…

Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luând, înţelepte, mâna idolului cel făcut de aur, ai dat-o săracilor, nevoindu-te a-ţi câştiga ţie avuţia cea cu adevărat necheltuită a muceniciei, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu trupul luptându-te împreună cu Cel fără de trup, cu ajutorul lui Hristos l-ai surpat pe el. Pentru aceea, ţi s-a dat, mărite, dar de săvârşire a minunilor de la Dumnezeu; către Care, bucurându-te, strigai: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Deschizând gura ta ai um plut-o de Duh, Sfinte Mucenice Sozont, Prealăudate; iar gurile vrăjmaşilor, care huleau pe Cel Ce i-a zidit, le-ai umplut de toată ruşinea şi bucurându-te, strigai lui Hristos: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Numai tu în toate neamurile, Fecioară Preacurată, te-ai arătat Maică lui Dumnezeu; tu te-ai făcut Locaş Dumnezeirii, Preacurată, nearzându-te cu Focul Luminii Celei Neapropiate. Pentru aceea, te binecuvântăm toţi, Marie, Mireasă a lui Dumnezeu.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor, cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată…

Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Piatră Aleasă te-ai arătat lui Hristos Cel din capul unghiului, mucenice, risipind îngrădirea rătăcirii, iar inimile credincioşilor le-ai întărit.

Stih: Sfinte Mucenice Sozont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Râu de viaţă câştigându-te acum Biserica lui Hristos pe tine, mucenice, cu râurile sângiurilor nevoinţelor tale se adapă ca şi cu nişte ape dulci şi cu bună cuviinţa minunilor tale totdeauna se înfrumuseţează.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aflat-ai răsplătire nevoinţelor şi chinurilor tale, cugetătorule de Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor, întru care adu-ţi aminte, Prealăudate Sozont şi de cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta cea sfântă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dezleagă lanţurile greşelilor mele, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut Izvorul Milostivirii; şi umple-mi, de Dumnezeu Dăruită, inima de bunătate, ca după vrednicie să te măresc pe tine.

Irmosul:

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină…

Mântuindu-te prin credinţă, Sfinte Mucenice Sozont mult nevoitorule, te-ai făcut liman de mântuire pentru cei înviforaţi, cu rânduiala de mai înainte a lui Hristos Dumnezeu. Că izvorăşti râuri de tămăduiri pentru cei ce doresc şi potoleşti totdeauna aprinderea bolilor. Pentru aceasta, Dumnezeiască pomenirea ta cu credinţă o cinstim.

Continuă să citești →

APOSTOLUL ŞI EVANGHELIA ZILEI (6 septembrie 2015)

Lasă un răspuns

petros_and_pavlos_0071

Ap. II Corinteni 1, 21-24; 2, 1-4

Fraților, Cel ce ne întărește pe noi împreună cu voi, în Hristos, și ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a și pecetluit pe noi și a dat arvuna Duhului în inimele noastre. Și eu chem pe Dumnezeu mărturie asupra sufletului meu, că, din cruțare pentru voi, n-am venit încă la Corint. Nu că doar avem stăpânire peste credința voastră, dat suntem împreună-lucrători ai bucuriei voastre, de vreme ce stați tari în credință. Și am judecat în mine aceasta, să nu vin iarași la voi cu întristare. Căci, dacă eu vă întristez, cine este cel care să mă înveselească, dacă nu cel întristat de mine? Și v-am scris vouă aceasta, ca nu cumva la venirea mea să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind încredințat despre voi toți că bucuria mea este și a voastră a tuturor. Pentru că, din multă supărare și cu inima strânsă de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți dragostea pe care o am cu prisosință către voi.

icoana-iisus-hristos-pantocrator-man-sf-ecaterina-din-sinai-1-1

Ev. Matei 22, 2-14

Împărăția cerurilor asemănatus-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său. Și a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au voit sa vină. Iarăși a trimis alte slugi, zicând: Spuneți celor chemați: Iată, am pregătit ospățul meu; juncii mei și cele îngrășate s-au junghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă. Dar ei, fără să țină seama, s-au dus: unul la țarina sa, altul la neguțătoria lui; iar ceilalți, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit și le-au ucis. Și auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, și trimițând oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și cetății lor i-au dat foc. Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici. Mergeți deci la răspântiile drumurilor și pe câți veți găsi, chemați-i la nuntă. Și ieșind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toți câți i-au găsit, și răi și buni, și s-a umplut casa nunții cu oaspeți. Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeți, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. Și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legați-l de picioare și de mâini și aruncați-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși.

6 septembrie 2015: TÂLCUIREA EVANGHELIEI ZILEI

Lasă un răspuns

sf-theofan-zavoratul1

Duminica a paisprezecea după Cincizecime

[II Cor. l, 21; 2,4; Mt. 22,1-14]

Împăratul întinde ospăţ de nuntă, trimite o dată după cei chemaţi, trimite de două ori, dar ei nu vin din pricina grijilor lumeşti: unul e prins cu gospodăria, altul cu negoţul. Au fost chemaţi alţii şi de această dată cămara de nuntă s-a umplut de oaspeţi. Printre aceştia a fost aflat unul care nu avea haină de nuntă şi, drept aceea a fost aruncat afară. Tâlcul pildei e limpede. Ospăţul de nuntă este împărăţia Cerurilor; chemarea este propovăduirea Evangheliei; cei ce n-au vrut să vină sunt cei ce nu au crezut de fel; cel fără haină de nuntă este cel care a crezut, dar nu a trăit după îndreptarul credinţei lui. Fiecare să se gândească din care tagmă face parte. Că suntem chemaţi este limpede – dar suntem, oare, credincioşi? Fiindcă şi printre credincioşi pot fi, în ciuda numelui, unii fără credinţă. Unul nici nu se gândeşte la credinţă, ca şi cum n-ar fi; altul ştia câte ceva despre ea şi din ea şi este mulţumit cu asta; altul o tâlcuieşte strâmb; altul nutreşte de-a dreptul vrăjmăşie faţă de ea; şi toţi aceştia -sunt număraţi printre creştini, chiar dacă nu au nimic creştinesc într-înşii. Dacă eşti credincios, cercetează dacă simţirile şi faptele tale – haina de nuntă a sufletului sunt pe potriva credinţei tale. Poţi să cunoşti bine credinţa şi să te arăţi plin de râvnă pentru ea, dar în viaţă să lucrezi patimilor, adică să te îmbraci în haina de ruşine a sufletului iubitor de păcat. Astfel de oameni spun una, şi în inimă au alta; în gură au: „Doamne, Doamne!”, iar înlăuntru: „Mă lepăd de Tine”. Aşadar, cercetaţi-vă pe voi înşivă: sunteţi, oare, în credinţă şi în haina de nuntă a virtuţilor, sau în zdrenţele ruşinoase ale păcatelor şi patimilor?