„Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului si al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi si de cei pricepuţi si le-ai descoperit pruncilor; aşa, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta bunăvoinţa Ta.” Iată cum au fost judecate înţelepciunea si priceperea omenească; si această judecată se împlineşte în chip vădit. Avem acum Descoperirea (Revelaţia) dumnezeiască înaintea ochilor, în dumnezeiestile Scripturi, iar „deştepţii” o citesc dar nu o înţeleg. Lucrul e vrednic de minunare: totul este scris simplu, dar ei înţeleg totul altminteri de cum este scris, parcă ar fi orbit. Pruncii văd şi pricep; iar pentru aceştia Descoperirea este acoperită. Aşa I-a plăcut Părintelui Ceresc să rânduiască; aşadar, nu e nimic de zis. Dacă nu ni s-ar fi descoperit cele care ne sunt neapărat trebuincioase, „deştepţii” tot ar mai fi avut cu ce să se îndreptăţească; însă aceste lucruri ni s-au descoperit: vino şi ia. De aceea ţi s-a descoperit, ca să iei; nu trebuie decât să te faci prunc. „Cum, eu?… Pentru nimic în lume!” Bine, cum vrei; rămâi înţelept şi priceput în ochii tăi, fără a înţelege totuşi si fără a băga la cap nimic din cele trebuincioase, rătăcind printre nălucirile si iluziile zămislite de filozofarea ta îngâmfată, care te ţin într-o astfel de orbire, încât socoti că vezi, deşi eşti „orbete” -adică vezi lucrurile ca printr-o ceaţă groasă; asta însă nu te face să afli calea adevărată şi nu te duce la ţel, ci numai te robeşte cercului vicios al înşelării de sine. Izbăveste-ne, Doamne, de această cumplită stare!…
Sursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, Bucureşti, 1999, p. 225
Fraţilor, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.
Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.
Ev. Luca 10, 19-21
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: iată v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului; şi nimic nu vă va putea vătăma. Însă nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile se pleacă vouă, ci vă bucuraţi mai ales că numele voastre s-au scris în ceruri. În ceasul acela s-a bucurat Iisus cu duhul şi a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, căci aşa a fost, înaintea Ta, bunăvoinţa Ta.
Pilda celor zece mine înfăţişează întreaga istorie a omenirii până la cea de-a doua venire a lui Hristos. În ea, Domnul spune despre Sine că merge la Tatăl Ceresc prin pătimiri, moarte şi înviere, ca să primească domnia asupra omenirii, care este moştenirea Sa. Cei rămaşi pe pământ se împart în două tabere: robii care I-au slujit Domnului prin ascultarea faţă de credinţă şi cei care nu vor să-L aibă drept împărat şi să-I slujească, din pricina necredinţei lor. Celor ce se apropie de Domnul prin credinţă, fiind gata să-I slujească, li se dau darurile Sfântului Duh în Sfintele Taine: aceasta este mina, şi fiecare credincios o primeşte pentru a sluji în rândul celorlalţi credincioşi. Atunci când toţi oamenii care trebuie să se supună Domnului i se vor supune, El va veni din nou, de data asta ca Împărat. Primul lucru pe care îl va face va fi să-i judece pe robii Săi – care ce a agonisit cu harul dat; iar apoi va urma judecata şi asupra celor care n-au vrut să-L recunoască drept Împărat – adică fie că n-au crezut, fie că au căzut din credinţă. Întipăreşte-ţi în minte aceste adevăruri şi nu îţi alunga luarea aminte de la ele, fiindcă atunci se vor lua hotărâri care nu vor mai putea fi schimbate. Fugi de necredinţă; dar nici credinţa ta să nu rămână deşartă, ci adu şi roadele ei. Dacă te vei afla credincios în puţine, peste multe te va pune Domnul.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)
Pavel, apostolul lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este în Hristos Iisus, lui Timotei, iubitului fiu: Har, milă, pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Hristos Iisus, Domnul nostru!
Deci, nu te ruşina de a mărturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus în lanţuri pentru El, ci pătimeşte împreună cu mine pentru Evanghelie după puterea de la Dumnezeu. El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după a Sa hotărâre şi după harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai înainte de începutul veacurilor, iar acum s-a dat pe faţă prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evanghelie. Spre aceasta am fost pus eu propovăduitor şi apostol şi învăţător al neamurilor. Din această pricină şi sufăr toate acestea, dar nu mă ruşinez, că ştiu în cine am crezut şi sunt încredinţat că puternic este să păzească comoara ce mi-a încredinţat, până în ziua aceea. Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus. Comoara cea bună ce ţi s-a încredinţat, păzeşte-o cu ajutorul Sfântului Duh, Care sălăşluieşte întru noi. Tu ştii că toţi cei din Asia s-au lepădat de mine, între care Fighel şi Ermoghen. Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a însufleţit şi de lanţurile mele nu s-a ruşinat ci, venind în Roma, cu multă osârdie m-a căutat şi m-a găsit. Să-i dea Domnul ca, în ziua aceea, el să afle milă de la Domnul. Şi cât de mult mi-a slujit el în Efes, tu ştii prea bine.
Ev. Luca 19, 12-28
Zis-a Domnul pilda aceasta: un om de neam mare s-a dus într-o ţară îndepărtată, ca să-şi ia întărire de domn şi să se înapoieze. Şi a chemat pe zece slujitori ai săi, le-a dat zece talanţi, şi a zis către ei: neguţătoriţi cu ei până voi veni. Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis solie în urma lui, spunând: nu voim ca acesta să domnească peste noi. Când s-a înapoiat el cu întărirea de domn, a poruncit să cheme slujitorii cărora le dăduse banii, ca să afle ce neguţătorie au făcut ei. Şi a venit cea dintâi, zicând: stăpâne, talantul tău a adus câştig zece talanţi. Atunci a zis stăpânul: bine, slujitor bun, pentru că în puţin ai fost credincios, să ai putere peste zece oraşe. A venit apoi al doilea, zicând: stăpâne, talantul tău a adus cinci talanţi. A zis şi acesteia: Să fii şi tu stăpânitor peste cinci oraşe. A venit şi al treilea, zicând: stăpâne, iată talantul tău pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar, căci m-am temut de tine, pentru că eşti om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat. Stăpânul i-a zis: din cuvintele tale te voi judeca, slujitor viclean. Ai ştiut că eu sunt om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat. Atunci de ce n-ai dat banii mei schimbătorilor şi, venind eu, i-aş fi cerut cu dobândă. Apoi a poruncit celor ce stăteau de faţă: luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. Dar ei au zis: stăpâne, acela are zece talanţi. Vă spun că celui care are i se va da, iar de la cel care nu are, se va lua chiar şi ce are. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea. După ce a vorbit acestea, a mers înainte, în sus, spre Ierusalim.
Mii de pelerini veniți din întreaga lume au participat, joi, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Spiridon la Sfânta Liturghie în cinstea ocrotitorului insulei Corfu, informează Vimaorthodoxias.gr.
Înaltpreasfințitul Părinte Nectarie, Mitropolit de Corfu, Paxos și insulele Diapontice a oficiat Sfânta Liturghie în biserica „Sf. Spiridon”.
Timp de trei zile, mii de pelerini au cinstit moaștele sfântului așezate la intrarea în biserică. Vineri, sfintele relicve au fost reintroduse în altar.
Catedrala „Sfântul Spiridon”
Catedrala „Sfântul Spiridon”, cea mai renumită biserică din Corfu, a fost construită în anul 1589.
Catedrala este construită în formă de navă. Biserica este pictată în stil renascentist, reprezentând scene din viaţa Sfântului Spiridon.
În biserică, într-o parte se află racla de argint decorată cu pietre preţioase, în care sunt aşezate moaştele Sfântului Spiridon.
În ziua de 16 decembrie 2019, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul căreia a fost aprobat documentul care include toate modificările Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române adoptate de Sfântul Sinod în perioada 2008-2019. Continuă să citești →
Fraţilor, Moise a fost credincios în toată casa Domnului, ca o slugă, spre mărturia celor ce erau să fie descoperite în viitor, iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Şi casa Lui suntem noi, numai dacă ţinem până la sfârşit, cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda nădejdii noastre. De aceea, precum zice Duhul Sfânt: «Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie, unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au încercat, şi au văzut faptele Mele, timp de patruzeci de ani. De aceea M-am mâniat pe neamul acesta şi am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima, şi căile Mele nu le-au cunoscut, că M-am jurat în mânia Mea: Nu vor intra întru odihna Mea!».
Şi împotriva cui a ţinut mâine timp de patruzeci de ani? Oare nu împotriva celor ce au păcătuit, ale căror oase au căzut în pustie? Şi cui i S-a jurat că nu vor intra întru odihna Sa, decât numai celor ce au fost neascultători? Vedem dar că n-au putut să intre, din pricina necredinţei lor.
Ev. Luca 20, 27-44
În vremea aceea au venit la Iisus unii dintre saducheii care tăgăduiesc că este înviere şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris: dacă cineva are un fratele însurat şi acesta va muri neavând copii, atunci fratele să ia pe femeia văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său. Deci erau şapte fraţi; şi cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără copii. Pe femeie a luat-o atunci al doilea, dar şi el a murit fără copii. A luat-o pe ea şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte au murit, fără să lase copii. La urma tuturor a murit şi femeia. Deci, la înviere, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci câte şapte au avut-o pe ea de nevastă. Atunci, răspunzând lor, Iisus le-a zis: fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită; dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul ce va să fie şi învierea din morţi nici nu se însoară, nici nu se mărită. Căci nici să moară nu mai pot, fiindcă sunt la fel cu îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, de vreme ce sunt fiii învierii. Iar cum că morţii vor învia, însuşi Moise a arătat atunci când vorbeşte despre rug şi când numeşte pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacob. Iar Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor, căci toţi sunt vii în El. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, I-au zis: Învăţătorule, bine ai vorbit. De aceea nu mai cutezau să-L mai întrebe nimic. Atunci a zis către ei: cum spun cărturarii că Hristos este fiul lui David? Pentru că însuşi David zice în cartea Psalmilor: zis-a Domnul Domnului Meu, şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. Dacă David îl numeşte pe El Domn, deci cum este Fiu al său?
Vorbind despre Pilda Talanților,
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a semnalat că „Stăpânul” din
parabolă, adică Dumnezeu, oferă darurile sale și pleacă departe
lăsându-i omului libertatea de a le administra liber.
„Hristos Domnul S-a înălțat la ceruri, nu stă lângă noi prezent
fizic, vizibil, ca să ne intimideze, să exercite vreo presiune asupra
noastră. Respectă libertatea noastră, este plecat departe ca și când ar
fi absent, ca noi să lucrăm în toată libertatea cu toată
responsabilitatea, să lucrăm cu hărnicie sau să lenevim în trândăvie”.
Dar va veni o vreme a evaluării, a judecății, a atras atenția
Patriarhul, „fie la sfârșitul vieții fiecărui om, fie la sfârșitul
lumii, istoriei, când se vor judeca nu numai faptele noastre, ci și
efectul lor pozitiv sau negativ, rodirea faptelor bune sau răul pe care
faptele noastre rele l-au multiplicat de-a lungul secolelor.
„Dumnezeu respectă libertatea noastră mai întâi, apoi își respectă
propria Sa libertate de a întreba: «Ce ai făcut cu darurile pe care ți
le-am dat?». Adică, am zice astăzi, libertatea evaluării investiției
făcute în noi”.
„Dumnezeu, Dăruitorul vieții, Creatorul universului, Creatorul omului
și Dătătorul tuturor darurilor spirituale și materiale pentru oameni
are libertatea Lui de evaluare”.
În predica rostită duminică, 1 Decembrie 2019, Preafericirea Sa a
spus că darurile primite implică responsabilitate, sunt proporționale cu
puterea fiecăruia de a le investi în semeni și că invidia nu își are
rostul pentru că cel care a primit mult este responsabil să ofere mult.
PF Daniel și PS Varlaam Ploieșteanul la slujba de duminică, 1 Decembrie 2019. Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene
Preafericirea Sa a slujit la Catedrala Patriarhală împreună cu Episcopul vicar Varlaam Ploieșteanul.
Talantul
Talantul în epoca Mântuitorului Iisus Hristos era o cantitate mare de
argint sau de aur. Talantul de argint avea în jur de 43-45 kg, iar un
talant de aur avea peste 49 kg.
Talanții din Pilda prezentată au înțelesul de daruri spirituale sau
materiale primite de la Dumnezeu, iar în popor sunt adesea echivalați cu
„talentul”.
„Indiferent dacă talanții sunt de ordin spiritual sau material,
importantă este înmulțirea lor”, a subliniat Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel.
Părintele Patriarh a spus că modul de înmulțire a talanților pe care
îl prezintă Evanghelia este unul financiar, bancar, dar Mântuitorul nu
se referă la acest domeniu, ci la cel spiritual, pentru că schimbătorii
de bani, zarafii din trecut, sunt în acest caz oamenii cu care împărțim
hărnicia, priceperea și dărnicia.
„Schimbătorii de bani care ajută să înmulțim darurile nu sunt
bancherii, ci sunt oamenii pe care noi îi ajutăm cu darurile noastre, cu
talentul sau cu priceperea noastră”.
„Cu cât ajutăm pe mai mulți oameni care au nevoie de ajutorul nostru,
atât spiritual cât și material, cu atât noi înmulțim mai mult
talanții”.
Dublarea talanților din parabolă se referă la propria persoană și la
semen, a spus Patriarhul, citând explicația Sfântului Ioan Gură de Aur:
„Ai văzut că cel care a primit doi a făcut patru talanţi, cel care a
primit cinci a înmulţit şi a obţinut zece, adică îndoit. Iar acest
îndoit înseamnă eu şi semenul meu: eu înmulţesc talanţii numai când ofer
darul priceperii mele pentru semenii mei, pentru oamenii din jurul
meu”.
Ziua Națională
După ce a evidențiat învățăturile din Pilda Talanților, Patriarhul a
vorbit despre Ziua Națională a României, zi care amintește de Marea
Unire de la 1 Decembrie 1918, încoronarea tuturor unirilor, și a trecut
în revistă contribuția Bisericii la acest ideal național.
„Sunt multe sărbători naționale, dar asta este Ziua noastră
Națională”, a evidențiat Preafericirea Sa amintind că ea urmează după
sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, părintele spiritual al românilor și Ocrotitorul României.
„Ieri am serbat unitatea noastră de credință și astăzi serbăm unitatea de neam”.
„Acum, la aniversarea a 101 ani de la Marea Unire din 1 Decembrie
1918 dorim să exprimăm omagiul și recunoștința noastră tuturor
făuritorilor mărețului act al istoriei noastre pentru care au luptat
moșii și strămoșii noștri, știind că unirea tuturor provinciilor
românești într-un singur stat român unitar a fost încoronarea multor
eforturi jertfelnice, spirituale și materiale de afirmare a conștiinței
naționale și a dorinței de unitate națională”.
„Pentru toate binefacerile Marii Uniri aducem astăzi mulțumire
Preasfintei Treimi și pomenim cu recunoștință pe toți eroii români care
s-au jertfit pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român”.
PS Varlaam Ploieșteanul la slujba de Te Deum de Ziua Națională a României. Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene
La finalul Sfintei Liturghii, Episcopul vicar patriarhal Varlaam
Ploieșteanul a oficiat o slujbă de Te Deum. Slujba s-a încheiat cu imne
patriotice interpretate de Grupul psaltic Tronos.
Vezi mai multe imagini în galeria foto de la eveniment!
