Ap. II Timotei 1, 1-2; 8-18
Pavel, apostolul lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este în Hristos Iisus, lui Timotei, iubitului fiu: Har, milă, pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Hristos Iisus, Domnul nostru!
Deci, nu te ruşina de a mărturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus în lanţuri pentru El, ci pătimeşte împreună cu mine pentru Evanghelie după puterea de la Dumnezeu. El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după a Sa hotărâre şi după harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai înainte de începutul veacurilor, iar acum s-a dat pe faţă prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evanghelie. Spre aceasta am fost pus eu propovăduitor şi apostol şi învăţător al neamurilor. Din această pricină şi sufăr toate acestea, dar nu mă ruşinez, că ştiu în cine am crezut şi sunt încredinţat că puternic este să păzească comoara ce mi-a încredinţat, până în ziua aceea. Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus. Comoara cea bună ce ţi s-a încredinţat, păzeşte-o cu ajutorul Sfântului Duh, Care sălăşluieşte întru noi. Tu ştii că toţi cei din Asia s-au lepădat de mine, între care Fighel şi Ermoghen. Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a însufleţit şi de lanţurile mele nu s-a ruşinat ci, venind în Roma, cu multă osârdie m-a căutat şi m-a găsit. Să-i dea Domnul ca, în ziua aceea, el să afle milă de la Domnul. Şi cât de mult mi-a slujit el în Efes, tu ştii prea bine.
Ev. Luca 19, 12-28
Zis-a Domnul pilda aceasta: un om de neam mare s-a dus într-o ţară îndepărtată, ca să-şi ia întărire de domn şi să se înapoieze. Şi a chemat pe zece slujitori ai săi, le-a dat zece talanţi, şi a zis către ei: neguţătoriţi cu ei până voi veni. Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis solie în urma lui, spunând: nu voim ca acesta să domnească peste noi. Când s-a înapoiat el cu întărirea de domn, a poruncit să cheme slujitorii cărora le dăduse banii, ca să afle ce neguţătorie au făcut ei. Şi a venit cea dintâi, zicând: stăpâne, talantul tău a adus câştig zece talanţi. Atunci a zis stăpânul: bine, slujitor bun, pentru că în puţin ai fost credincios, să ai putere peste zece oraşe. A venit apoi al doilea, zicând: stăpâne, talantul tău a adus cinci talanţi. A zis şi acesteia: Să fii şi tu stăpânitor peste cinci oraşe. A venit şi al treilea, zicând: stăpâne, iată talantul tău pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar, căci m-am temut de tine, pentru că eşti om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat. Stăpânul i-a zis: din cuvintele tale te voi judeca, slujitor viclean. Ai ştiut că eu sunt om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat. Atunci de ce n-ai dat banii mei schimbătorilor şi, venind eu, i-aş fi cerut cu dobândă. Apoi a poruncit celor ce stăteau de faţă: luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. Dar ei au zis: stăpâne, acela are zece talanţi. Vă spun că celui care are i se va da, iar de la cel care nu are, se va lua chiar şi ce are. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea. După ce a vorbit acestea, a mers înainte, în sus, spre Ierusalim.