Ap. Galateni 4, 8-21

Fraţilor, necunoscând pe Dumnezeu, slujeaţi celor ce din fire nu sunt dumnezei. Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iarăşi la înţelesurile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi voiţi să le slujiţi ca înainte? Ţineţi zile şi luni şi timpuri şi ani? Mă tem de voi, să nu mă fi ostenit la voi în zadar. Fiţi, vă rog, fraţilor, precum sunt eu, că şi eu am fost precum sunteţi voi. Nu mi-aţi făcut nici un rău. Dar ştiţi că din cauza unei slăbiciuni a trupului, am binevestit vouă mai întâi, şi voi nu aţi dispreţuit încercarea mea, ce era în trupul meu, nici nu v-aţi scârbit, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus. Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos ochii voştri şi mi i-aţi fi dat mie. Am ajuns deci vrăjmaşul vostru spunându-vă adevărul? Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă despartă (de mine), ca să-i iubiţi pe ei. Dar e bine să râvniţi totdeauna binele, şi nu numai atunci când eu sunt de faţă la voi. O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi! Aş vrea acum să mă găsesc la voi şi glasul să mi-l schimb, căci nu ştiu ce să cred despre voi! Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub Lege, nu auziţi Legea?

Ev. Marcu 6, 45-53

În vremea aceea Iisus a îndemnat pe ucenicii Săi ca să intre în corabie şi să meargă înaintea Sa, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulţimii. Iar după ce le-a dat drumul, s-a dus în munte să se roage. Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar El era singur pe ţărm. Şi i-a văzut pe ucenici cum se munceau vâslind, căci vântul era împotriva lor; iar spre a patra strajă a nopţii, a venit la ei, umblând pe mare, şi voia să treacă pe lângă ei. Dar lor, când L-au văzut umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă şi au strigat tare, pentru că toţi L-au văzut şi s-au înfricoşat. Însă El îndată a vorbit cu dânşii, şi le-a zis: îndrăzniţi! Eu sunt, nu vă temeţi. Apoi s-a suit la ei în corabie şi a încetat vântul. Iar ei erau uimiţi peste măsură de mult şi se mirau între dânşii, pentru că nu pricepuseră nimic din minunea pâinilor, deoarece inima lor era împitrită. Şi trecând marea au venit în ţinutul Ghenizaretului.