5 august 2015: TÂLCUIREA EVANGHELIEI ZILEI

sf-theofan-zavoratul1

Miercuri [I Cor. 16,4-12; Mt. 21,28-32]

În pilda despre cei doi fii, cel de-al doilea a zis cu grăbire: „Merg”, şi nu s-a dus. Aici avem o închipuire a tuturor bunelor intenţii grăbite, pentru a căror împlinire nu ajung, mai apoi, statornicia, voinţa şi răbdarea. Inima uşuratică e gata îndată de orice întreprindere ce i se pare bună, însă voinţa nestatornică şi iubitoare de osteneală se dă înapoi de la fapte chiar dintru început. Această neputinţă se întâlneşte aproape la toţi. Cum să scăpăm, dar, de această slăbiciune ce ne arată în ochii noştri şi ai celorlalţi ca oameni în care nu poţi avea nădejde? Iată cum: nu începe nimic fără să te gândeşti şi să chibzuieşti dacă îţi ajung puterile pentru întreprinderea cu pricina. Aşa a poruncit Domnul prin pilda despre cel care porneşte război şi despre cel ce purcede să-şi înalţe casă. În ce stă, dar, această chibzuinţă? În a te înarma, precum insuflă în aceleaşi pilde Domnul, cu lepădare de sine şi cu răbdare. Vezi dacă ai aceste reazemuri ale tuturor celor ce se ostenesc de partea binelui, şi dacă le ai, poţi să treci la fapte; de nu, atunci întrarmează-te cu ele mai înainte. Dacă vei face aceasta, vei răbda şi vei birui orice ţi s-ar ivi în calea spre ţelul tău, şi lucrul început îl vei duce la bun sfârşit. Chibzuinţă nu înseamnă să te dai bătut de îndată ce apare vreo osteneală, ci să ai însufleţire spre toată osteneala. Astfel vei căpăta voinţă tare şi statornicie în lucrările tale; şi niciodată nu ţi se va întâmpla să spui: „mă duc”, şi să nu mergi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *