SFÂNTUL LUCA AL CRIMEEI
ÎI VINDECĂ ȘI PE BOLNAVII CARE NU ÎL CUNOSC
Mă numesc M. Ghiță și locuiesc în municipiul Slobozia, județul Ialomița. În data de 18 noiembrie 2021 m-am îmbolnăvit de covid, iar pe 23 noiembrie am chemat salvarea, ca să-mi facă o evaluare, deoarece starea mi se agravase, eu fiind bolnavă de mai înainte de astm și hipertensivă, motiv pentru care luam tratament medicamentos adecvat în mod regulat. La spital, în jurul meu, se murea pe capete. Am văzut oameni morți băgați în saci, iar asistentele și medicii vorbeau urât cu toată lumea. Pentru că nimeni nu mă ajuta și eram speriată, iar de la ora 14 până la ora 22 nu mi s-a făcut decât o radiografie pulmonară, am cerut să plec acasă. Asistenta și doctorița de gardă mi-au spus că oricum, voi muri acasă. Am insistat să plec acasă pe bază de semnătură și mi s-a pus la dispoziție o ambulanță. La orele 23 eram deja acasă. M-am tratat singură conform rețetei transmise telefonic de nepotul meu – medic pneumolog – până în ziua de 6 decembrie, dimineața. Zăceam în pat, crezând că nu voi mai scăpa. Fiind între stare de veghe și somn, am visat că s-a deschis cerul deasupra mea și mi-a apărut chipul unui sfânt, în vârstă, cu barbă albă și ochi albaștri (mă miram și spuneam în sinea mea că ”are ochii ca ai mei”). Purta ochelari și i se citea o bunătate pe chip. Avea fața rotundă, blajină. El mi-a poruncit: ”Scoală-te, că am venit din Rusia, ca să nu mori!”. Imediat m-am trezit și i-am povestit visul fetiței mele, N., care este în vârstă de treizeci de ani, și care este martora revenirii mele din boală chiar din acea zi. Pentru că era ziua de 6 decembrie, am crezut că mi s-a arătat Sfântul Nicolae până în ziua în care, plimbându-mă în parc cu fata mea, am întâlnit o femeie, care culegea plante medicinale; mai precis, coada șoricelului. O cheamă Nicoleta. Din vorbă în vorbă, înțelegând că este o persoană credincioasă, mi-am făcut curaj să-i povestesc despre boala și visul meu. M-a întrebat pe ce dată sunt născută și, auzind că sunt născută pe 11 iunie, ziua de pomenire a Sfântului Luca al Crimeei, a exclamat cu revelație: ”Sunteți născută chiar de ziua Sfântului Luca al Crimeei!”. Am întrebat: ”Cum arată acest sfânt?”. Pentru că nu stătea departe, femeia a alergat în casă și mi-a adus o cărticică verzuie – ”Viața, Paraclisul și Acatistul Sfântului Luca Doctorul, Arhiepiscopul Simferopolului”. Privind icoana de pe copertă, dar și icoanele și fotografiile reproduse în cărticică, l-am recunoscut imediat pe adevăratul meu binefăcător. În aceeași seară, i-am citit viața și acatistul pe nerăsuflate. Îl voi cinsti și îi voi mulțumi toată viața, pentru că m-a vindecat și mi-a salvat viața.
A consemnat Protos. Leontie Fusa, după mărturia mea, M. Ghiță și a fiicei mele, N. Ignat.
Urmează semnăturile.