SCHITUL SFÂNTUL GHEORGHE, CLOŞCA (Arhiepiscopia Tomisului) – 11 decembrie 2017
Sinaxar – SFÂNTUL CUVIOS NICON CEL USCAT DE LA LAVRA PECERSKA DIN KIEV († 1101)
Sfântul Cuvios Nicon Suhoi sau cel Uscat de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina
Acesta se trăgea dintr-o familie bogată, boierească, din Kiev. Dorind a sluji Domnului în chip desăvârșit, merse la marea Lavră a Peșterilor unde deveni în scurtă vreme unul dintre cei mai râvnitori monahi.
Pe când pământul rus fu invadat de polofți, alături de cuviosul Evstratie, fu dus în robie și sfântul Nicon. Legat cu fiare îl conduseră către țara lor și-l închiseră dimpreună cu mulți alți creștini.
Când războiul se termină, unul dintre iubitorii din Hristos din Kiev, care era foarte bogat, veni cu mult aur dinaintea polofților pentru a-i răscumpăra pe prizonieri. Pe sfântul Nicon îl ceru printre primii, în semn de prețuire pentru faptul că era monah. Acesta însă se împotrivi spunând: Continuă să citești
SCHITUL SFÂNTUL GHEORGHE, CLOŞCA – 10 decembrie 2017
4 septembrie/10 decembrie: SFÂNTUL IERARH IOASAF, EPISCOPUL BELGORODULUI (1705 – 1754)
Continuă să citești
Преподобний Варлаам Печерський, був сином знатного київського боярина, і став першим настоятелем Києво-Печерського монастиря
Strălucind cu faptele cele bune în întunecoasa peşteră, Cuvioşii părinţii noştri Antonie, Teodosie şi Nicon, cei trei luminători vrednici să stea înaintea scaunului Preasfintei Treimi, venea la dînşii de multe ori – îndulcindu-se de cuvintele curgătoare de miere ce ieşeau din gura lor -, fericitul Varlaam, care era născut din părinţi de neam bun şi de Hristos iubitor, fiu al lui Ioan cel întîi dintre boierii domnului Izaslav şi a maicii sale Maria, nepot lui Vişat celui slăvit şi viteaz, strănepot lui Ostramir voievodul, care strălucea cu tinereţea sa prin frumuseţea trupească şi curăţia sufletească. El a iubit foarte mult pe acei cuvioşi părinţi, încît a voit a locui cu dînşii şi a trece cu vederea toate cele din viaţa aceasta, slava şi bogăţia întru nimic socotindu-le. Pentru că l-a înfricoşat cuvîntul Domnului cel urmat de dînşii: Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului, decît bogatul să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
SFÂNTA DOMNICA DIN ALESKI (10 iunie/ 27 noiembrie)
Sfânta Domnica din Aleski s-a născut în anul 1881, în gubernia Tavra, și a trecut la cele veșnice în ziua de 10 iunie 1967, la vârsta de 86 de ani. Cuvioasa, care s-a nevoit ca monahie, în Mănăstirea Aleski, a fost canonizata de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina în ziua de 25 iunie 2009, iar slujba de proclamare a canonizarii a fost săvârșită în ziua de 15 iunie.
Sfânta Domnica din Aleski
Domna Ivanovna Likvinenko, după numele ei complet, s-a născut în anul 1881, în familia unor credincioși înstăriți din regiunea Tavra. Nu se cunosc alte amănunte despre familia sfintei. Se știe că ea a fost crescută în dragoste față de Dumnezeu și față de aproapele încă din copilărie.
Pe când avea abia 15 ani, după un pelerinaj făcut la Lavra Pecerska, din Kiev, fericita Domna a hotărât să trăiască lângă o mănăstire. Astfel, în anul 1896, ea a fost înscrisă la „Școala de Fete” de lângă Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, din Aleski. Aici, sfânta a învățat să scrie și să lucreze cu mâinile sale. Adesea se ruga în paraclisul închinat Sfântului Ierarh Nicolae, pe care l-a iubit mult toată viața.
După terminarea școlii, Domna a hotărât să rămână în mănăstirea de maici din apropiere. Cu numele Domnica, ea a fost primită în rândul surorilor. Nu se știe când a fost tunsă în monahism și nici când a primit Schima cea Mare. Îi plăcea mult să stea singură și să se roage, citind din Psaltire sau cântând Acatistul Sfântului Nicolae.
Căutând spre curăția sufletului acesteia, egumena mănăstirii a rânduit-o pe Sfânta Domnica la pașterea vițeilor mănăstirii, spre a se putea bucura și mai mult de liniștea și singurătatea mult dorită. Mulți erau uimiți de cumințenia vițeilor care, în preajma sfintei, erau foarte ascultători. Continuă să citești
Cuviosul Ghenadie Dochiárul a fost monah în Mănăstirea Vatopedi şi avea ascultarea de iconom al uleiului sau dochiár, adică avea în grijă păstrarea şi împărţirea uleiului. „S-a arătat model de monah cuvios şi prin sârguinţa sa dar şi prin întreaga sa viaţă virtuoasă a ajuns la măsura sfinţeniei, făcând şi minuni”[1].
Se povesteşte că odată mănăstirea trecea o perioadă de mare lipsă a uleiului. Cuviosul Ghenadie, fiind dochiar al Mănăstirii, s-a gândit că uleiul ar trebui drămuit ca să nu rămână candelele fără ulei şi să nu le mai poată aprinde. Bucătarul, însă, s-a plâns egumenului iar acesta a dat poruncă să dea ulei fraţilor ca şi mai înainte, nădăjduind în pronia Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Într-o zi, mergând cuviosul Ghenadie la ascultarea sa, la cămara unde se păstra uleiul, văzu uleiul curgând din chiupuri şi ajungând până la intrare[2].
Sfântul Ghenadie Dochiarul
Icoana Maicii Domnului, cea numită Elaiovrýtissa (Izvorâtoarea de untdelemn) care se afla în acel loc, de atunci răspândeşte bună mireasmă. „Această sfântă icoană în acelaşi loc se găseşte, în cămara unde se păstrează uleiul, răspândind minunată, nespusă de plăcută mireasmă şi fiind numită Dochiarítissa”[3]. Icoana datează din secolul 14 şi este adusă în katholikónul Mănăstirii în Vinerea din Săptămâna Luminată, atunci când este sărbătorită[4].
Pomenirea Sfântului Ghenadie Vatopedinul se face pe 17 noiembrie şi în Vinerea din Săptămâna Luminată. Slujba în cinste Sfântului a fost compusă de imnograful Harálampos Mpoúsias[5].
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Elaiovrýtissa. Sfârşitul sec. 13 – începutul sec. 14
SFÂNTA MARE MUCENIȚĂ KETEVAN, regina Georgiei (13 sept)
Sfânta Ketevan a fost descendentă din familia imperială Bagration. A devenit soția lui David, urmașul împăratului Alexandru al II lea din Kakheti (1577-1605). Constantin, cumnatul ei, s-a convertit la islam și a devenit comandant în armata persană. Din porunca împăratului Abbas I al Persiei, Constantin a trimis asasini care i-au ucis tatăl si fratele. Împărăteasa Ketevan și-a adunat poporul din Kakheti și a mers împotriva lui Constantin, învingând pe necuviinciosul apostat.
Mai târziu, împăratul Abbas a cerut ostateci de seamă, printre ei s-a oferit ca voluntar si împărăteasa Ketevan. Pentru că împăratul persan nu a reușit să o convertească la credința islamică, a supus-o la multe chinuri: Au atârnat-o răstignită pe un copac în formă de cruce și au torturat-o cu clești încinși. I-au pus pe cap un coif încins în foc, a fost lovită cu vergi de oțel și i-au strujit trupul cu unghii de fier. Fumul gros din părul si capul său arzând s-a ridicat spre cer, iar binecuvântata martiră și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu în ziua de 13 septembrie 1624.
Sfântă KETEVAN, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi păcătoșii!
2 septembrie 2025, Maica Domnului din Kaluga, Mănăstirea Sfântul Gheorghe, Cloșca, CT
(2 sept, 12 oct, 18 iulie, prima duminică din Postul Sf Apostoli Petru și Pavel)
Sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului din Kaluga din 2 septembrie a fost stabilită în amintirea izbăvirii de ciumă din anul 1771. O a doua zi de prăznuire a fost stabilită la 12 octombrie, în amintirea ocrotirii orașului Kaluga de invazia franceză din anul 1812. În anul 1898 a mai fost stabilită o zi de prăznuire, la 18 iulie, ca mulțumire față de Maica Domnului pentru că a protejat orașul împotriva holerei. Icoana mai este prăznuită, de asemenea, și în prima duminică din Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
Icoana Maicii Domnului din Kaluga a fost descoperită în anul 1748, în satul Tinkova, lângă Kaluga, în casa proprietarului de pământuri Vasile Kondratevici Kitrov.
Două slujnice ale acestuia au fost puse să facă curățenie în podul casei. Una dintre ele, Evdochia, era cunoscută pentru temperamentul ei și pentru limbajul dur și chiar indecent pe care-l folosea. Cealaltă slujnică era modestă și serioasă.
Ele au descoperit un pachet mare, învelit într-un sac de pânză. Deschizându-l, au găsit o icoană care înfățișa o femeie îmbrăcată în haine negre, cu o carte în mână. Crezând că femeia din icoană era o călugăriță care vrea să o aducă pe Evdochia pe calea cea bună, cealaltă fată a atenționat-o că se poartă necuviincios și că arată lipsă de respect față de stareța din icoană.
Evdochia a luat în derâdere cuvintele și mustrările colegei sale și, devenind din ce în ce mai furioasă, a scuipat icoana. Pe loc, ea a început să tremure și a căzut jos leșinând. De asemenea, a orbit și a muțit. Tovarășa ei, speriată, i-a povestit stăpânului ce s-a întâmplat.
În noaptea următoare, Împărăteasa Cerului s-a arătat părinților Evdochiei și le-a spus că fiica lor s-a purtat cu necuviință și impertinență față de aa, și le-a poruncit să citească un paraclis în fața icoanei insultate, apoi să stropească bolnava cu apă sfințită în timpul paraclisului.
După ce s-a săvârșit paraclisul, Evdochia și-a revenit, iar Vasile Kitrov a luat icoana și a așezat-o în propria sa casă, unde a continuat să dea vindecare celor ce se apropiau cu credință. Mai târziu, icoana a fost așezată în biserica parohiei Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din satul Kaluga. În prezent, icoana se află în Catedrala din Kaluga.
Prin intermediul acestei icoane, Maica Domnului a oferit în mod repetat apărare pământului Rusiei în perioadele dificile.
VIAȚA SFÂNTULUI CUVIOS TEODOSIE DIN TOTMA, făcătorul de minuni;
Lectură: Protosinghel Leontie; 28 ian 2021
Tropar
Pre lauda celor din Rodos şi slava mucenicilor pre cel ce luminează pre cei credincioşi cu razele dumnezeieştilor minuni pre Fanuri e să-l cinstim credincioşii ca pre un mare nevoitor al Mântuitorului că izvorăşte tot harul celor ce din suflet strigă către el. Slavă lui Hristos celui ce te-a slăvit; slavă Celui ce te-a arătat minunat; slavă Celui ce lucrează prin tine tămăduiri tuturor.
În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pe când insula Rodos, din Marea Mediterană, era sub stăpânirea Cavalerilor ioaniţi, conducătorii insulei au început unele lucrări de refacere a zidurilor cetăţii. Atunci muncitorii au dezgropat ruinele unei biserici străvechi, unde se aflau mai multe icoane, dintre care una era uimitor de bine păstrată.
