Prin voia lui Dumnezeu, în anul 1922, populația de origine greacă din Asia Mică a fost nevoită să se retragă în teritoriile grecești. Mulți creștini, speriați de persecuțiile turcilor, s-au refugiat în insula Lesvos. Șapte familii de refugiați s-au îngrămădit într-o casă veche din satul Thermi, care aparținuse unui turc bogat, dar fusese părăsită, fiind considerată „bântuită de fantome”. Casa avea deasupra ușilor și ferestrelor bucăți de marmură, frumos sculptate, care aparținuseră unei biserici.
Viața Sfinților Mucenici Rafael preotul, Irina fecioara și Nicolae diaconul
(prăznuiți în Marțea din Săptămâna Luminată și pe 9 aprilie)
1. O făgăduință uitată
Prin voia lui Dumnezeu, în anul 1922, populația de origine greacă din Asia Mică a fost nevoită să se retragă în teritoriile grecești. Mulți creștini, speriați de persecuțiile turcilor, s-au refugiat în insula Lesvos. Șapte familii de refugiați s-au îngrămădit într-o casă veche din satul Thermi, care aparținuse unui turc bogat, dar fusese părăsită, fiind considerată „bântuită de fantome”. Casa avea deasupra ușilor și ferestrelor bucăți de marmură, frumos sculptate, care aparținuseră unei biserici.
Noii locatari ai imobilului vedeau în preajma sărbătorilor un preot înalt, cu o privire blândă, cădind și binecuvântând. Dar preotul cel cu privirea plină de bunătate nu apărea numai în această casă, ci, deseori, se înfățișa pe colina Karyes unde se mai păstrau încă zidurile de la o biserică pustnicească închinată Maicii Domnului. Locuitorii din Karyes au văzut de multe ori această bisericuță inundată de o lumină cerească și au auzit cântări de o frumusețe nepământeană. Cu toate că se afla pe moșia unui turc, în această bisericuță se săvârșea Sfânta Liturghie o singură dată pe an: în ziua de marți din Săptămâna Luminată. Nimeni nu știa de ce se săvârșea Sfânta Liturghie în acea zi, dar se păstra această tradiție sfântă. Continuă să citești