Lectură în trapeză la pomenirea Sfântului Cuvios Teodor de la Sanaxar. Audiție cu folos!
Download link
https://we.tl/ZjRofOrRFf
1 file
23 iulie 2018, Sf Teodor de la Sanaxar 1.MP3
[Rom. 3,19-26; Mt. 7,1-8]
„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” Ce mai necaz – judecăţile şi osândirile! Toţi ştiu că a judeca este un păcat şi totuşi nimic nu este mai obişnuit în discuţiile noastre decât a osândi. Unii zic: „Să mă ierte Dumnezeu că osândesc”, dar osândirea tot o duc până la capăt. Alţii se îndreptăţesc prin aceea că un om inteligent trebuie să aibă o atitudine faţă de cele ce se întâmplă şi se străduiesc să pară că judecă imparţial; dar până şi cel mai simplu om nu poate să nu simtă în vorbele lor o bucurie trufaşă şi răutăcioasă. Osânda pe care Domnul o rosteşte asupra acestui păcat rămâne, cu toate astea, aspră şi neînduplecată. Cel care osândeşte pe alţii nu are îndreptăţire. Dar ce e de făcut? Cum se poate scăpa de această pacoste? Iată care e mijlocul cel mai bun de a scăpa de păcatul osândirii: a te socoti pe tine însuţi osândit. Cel care se simte astfel nu are timp să judece pe alţii, ci singurele sale vorbe vor fi: „Doamne, miluieşte! Doamne, iartă păcatele mele!”.
Sursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)
Hristos a înviat!
În a doua și a treia zi de Paști, precum și în Vinerea Izvorului Tămăduirii, la Schitul Sf. Gheorghe-Cloșca, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie se oficiază începând cu orele 9.00.
Miezonoptica, Utrenia și Ceasurile pascale se oficiază între orele 2.00 și 4.00.
Ceasul al 9-lea și Vecernia, orele 16.00.
Pavecernița mică – orele 19.00.
Domnul cel Înviat să învieze și sufletele noastre!
I. L. CARAGIALE: NOI ŞI BISERICA
(Apărut în Universul din 7 ianuarie 1900, în seria “Notiţe critice”, semnat: Caragiale)
Încă demult, lumea noastră românească nu mai merge la biserică. Oamenii de sus, de mijloc şi de jos au uitat demult cărarea ce duce la locaşul icoanelor. Boieri, ostaşi, meseriaşi, negustori, dascăli, slujbaşi, mari şi mici, s-au lepădat de datoriile către legea lor creştinească – toţi sunt astăzi liber-cugetători. Şi, fireşte, dacă dumnealor sunt astfel, trebuie şi femeile dumnealor să fie astfel, adică liber-cugetătoare; şi, prin urmare, cum ar putea să fie copiii dumnealor altfel decât sunt mamele, adică altfel decât liber-cugetători! Continuă să citești
† Mitropolitul IOSIF
Scrisoare pastorală la Nașterea Domnului 2017
Iubirea mântuitoare a lui Hristos
către tot clerul, cinul monahal și poporul drept slăvitor din întreaga arhiepiscopie
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Preacuvioase Maici,
Iubiți frați și surori întru Domnul,
« Și s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numește Bethleem… împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea sa nască, și a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. » (Lc. 2, 7)
Atunci când ne apropiem cu inima de taina Nașterii Domnului ne întâlnim, în afară de cetatea Bethleemului atât de neprimitoare, și cu singurătatea lui Iisus, Pruncul, în mijlocul omenirii pentru care Se năștea să o mântuiască. Atât de singur și uitat de către toți cei care ar fi trebuit să Îl vadă și să Îl primească! Așa precum și noi facem astăzi, Îl uităm singur în ieslea Lui de odinioară. Nu Îl mai vedem din spatele preocupărilor noastre așa-zis “sărbătorești”, din spatele munților de mâncare și băutura pregătite oarecum pentru venirea Lui. Aproape că ne recunoaștem cu toții în această imagine a profitorului de pe urma sărăciei Celui ce S-a făcut sărac pentru noi în cele materiale și pământești, pentru a ne îmbogăți în cele cerești și netrecătoare. Cine poate vindeca orbirea noastră cea lăuntrică care nu ne lasă să vedem adevărul cel ascuns în peștera din Bethleem din cauza prea multei lumini materiale și prea marii bunăstări? Continuă să citești
† SILUAN
Din mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-păzitei
Episcopii Ortodoxe Române a Italiei
Preacuviosului Cin Monahal,
Preacucernicului Cler și
Binecredinciosului popor creștin din cuprinsul Episcopiei noastre,
Har, pace și bunăvoire de la Dumnezeu, iar de la noi,
arhierești și părintești binecuvântări!
Iubiți fii duhovnicești,
Veniți, toți credincioșii și iubitorii de Dumnezeu, să ne închinăm și noi lui Hristos Cel născut în ieslea Vifleemului, precum odinioară păstorii și magii, și să-L contemplăm pe Dumnezeu Cel ce a luat chip smerit și a devenit om ca și noi, căci, prin venirea Sa în lume, Fiul lui Dumnezeu ne aduce în dar înfierea de către Tatăl Cel ceresc!
Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu Se face, prin întrupare, „frate” cu fiecare dintre noi și ne ridică la demnitatea de „fii” ai lui Dumnezeu Tatăl pe noi, cei robiți păcatului și morții, dăruindu-ne privilegiul de a fi împreună cu Elmoștenitori ai Împărăției Cerurilor (cf. Rm. 8, 17). El nu ne dăruiește înfierea și moștenirea după „merit”, ci după a Sa iubire-de-oameni. Nu ne dă după dreptate, ci după a Sa mare-milă. Nu ne primește după faptele legii, ci după credința (cf. Rom. 3, 28) și bună-voirea fiecăruia dintre noi. Nu ne făgăduiește ceva mincinos, ci ne face părtași, încă de pe acum, la bunătățile cele adevărate ale Împărăției Cerurilor. Și spune la tot omul însetat și înfometat:Dacă este cineva însetat, să vină la Mine și să bea. (Ioan 7, 37). Ascultaţi-Mă pe Mine şi veţi mânca cele bune şi întru bunătăţi se va desfăta sufletul vostru(Is. 55, 2).Dar adaugă: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu totcuvântul care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4,4). Și ni Se descoperă, zicând: Eu– Cuvântul Cel veșnic al Tatălui– sunt Pâinea Vieții. (…) Iar Pâinea pe care o voi da vouă este Trupul Meu (cf. Ioan 6, 51). Căci Trupul Meu este adevărată mâncare și Sângele Meu, adevărată băutură (Ioan 6, 55). Continuă să citești
Prin harul lui Dumnezeu, Preafericitul Părinte Patriarh Ioan
Patriarhul Antiohiei și al întregului Orient
Către toți frații mei, păstorii Bisericii Ortodoxe Antiohiene și către toți fii duhovnicești, credincioșii Bisericii Antiohiei.
„Pe cel după chip și după asemănare văzându-l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât și S-a sălășluit în pântecele Fecioarei fără schimbare …” (Stihiră la Litia din cadrul slujbei Vecerniei Mari la Praznicul Nașterii Domnului)
În această imagine remarcabilă, Sfântul Ioan Damaschin, fiul Bisericii noastre antiohiene, a rezumat evenimentul nașterii glorioase și simbolismului ei. Când Dumnezeu, Creatorul tuturor, a văzut că primul Adam s-a separat de Dumnezeu din cauza neascultării și că a pierdut frumusețile paradisului și harul Său, El a trimis pe Fiul Său Unul-Născut către fiecare persoană umană, care a fost creată după chipul și asemănarea Sa, pentru a readuce firea umană la frumusețea sa originală. Continuă să citești
†Bartolomeu,
Prin mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă şi
Patriarh Ecumenic,
Către plenitudinea Bisericii,
Har, Milă și Pace de la Mântuitorul Hristos Cel născut în Betleem.
Iubiți frați și surori în Hristos, iubiți fii,
Cu harul lui Dumnezeu ne-am învrednicit să ajungem încă o dată marea sărbătoare a Nașterii după trup a Cuvântului Divin, Care a venit în lume ca să ne dăruiască „buna stare”[1], răscumpărarea din păcat, din robia faptelor legii și din moarte, să ne dăruiască viața după adevăr și bucuria cea mare, pe care „nimeni nu o va lua de la noi” (Ioan 16:22).
Îl primim pe „Dumnezeu cel cu totul desăvârșit”[2], care „a adus iubirea pe pământ”[3], care ne devine „mai apropiat de noi chiar și decât sufletul nostru”[4]. Prin chenoză, Dumnezeu Cuvântul coboară la făptura creată „cu o coborâre negrăită și de nepriceput”[5]. Cel „neîncăput de toate” încape în pântecele Fecioarei, cel mare există în cele mici. Acest mare capitol al credinței noastre, cum Dumnezeu cel mai presus de fire „s-a făcut Om pentru omenire”[6], rămâne o taină „de negrăit”. „Taina cea mare a Întrupării dumnezeiești rămâne o taină veșnică”[7]. Continuă să citești