Arhive autor: admin

8 februarie 2015: TÂLCUIREA EVANGHELIEI ZILEI

Lasă un răspuns

14

 

[I Cor. 6,12-20; Lc. 15,11-32]

Despre ce nu ne vorbeşte Duminica fiului risipitor! Vorbeşte şi despre tihna şi îndestularea din casa Tatălui Ceresc, şi despre smintita noastră avântare de sub ocrotirea părintească spre o libertate neînfrânată, şi despre îmbelşugarea moştenirii ce ne-a fost dată în ciuda nesupunerii noastre, şi despre nechibzuita ei cheltuire pe toate nimicurile, şi despre sărăcia cea mai de pe urmă la care am ajuns vieţuind aşa. Dar mai vorbeşte şi despre faptul că atunci când cineva se trezeşte şi, venindu-şi în sine, cugetă şi hotărăşte să se întoarcă la Tatăl Cel Mult-Milostiv, îndată ce se întoarce este primit cu dragoste şi repus în starea dintâi. Şi cine nu va afla aici învăţătură de folos? Dacă petreci în casa părintească, nu te arunca la libertate! Dacă ai fugit şi risipeşti moştenirea, opreşte-te cât mai degrabă. Dacă ai cheltuit totul şi ai sărăcit, hotărăşte-te cât mai degrabă să te întorci, şi întoarce-te. Acolo te aşteaptă toată îngăduinţa, dragostea şi îndestularea de mai înainte. Ultimul pas este cel mai trebuincios, însă nu trebuie să te răsfeţi prea mult în nădejdea lui. Totul este spus pe scurt şi limpede. Vino-ţi în fire, scoală-te şi grăbeşte către Tatăl. Braţele Lui sunt deschise şi gata să te primească.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (8 februarie 2015)

Lasă un răspuns

SAINT_PAUL

 Ap. I Corinteni 6, 12-20

Fraţilor, toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi, prin puterea Sa. Oare nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos, le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum! Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânată este un singur trup cu ea? «Căci vor fi – zice Scriptura – cei doi un singur trup». Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi, pe Care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

gallery_7958_7_216

 Ev. Luca 15, 11-32

Zis-a Domnul pilda aceasta: un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: tată, dă-mi partea care mi se cuvine din avere; atunci el le-a împărţit averea. Dar, nu după multe zile, feciorul cel mai tânăr, strângându-şi toate, s-a dus într-o ţară depărtată; şi acolo şi-a risipit toată averea, vieţuind în desmierdări. Şi, după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea şi el a început să fie în lipsă. Şi, ducându-se, s-a lipit el de unul din locuitorii acelei ţări şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să pască porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele ce mâncau porcii, însă nimeni nu-i da. Dar, venindu-şi în fire, a zis: câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier de foame! Mă voi scula şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Iar pe când era încă departe, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă; şi, alergând, a căzut pe grumajii lui şi l-a sărutat. Atunci i-a zis feciorul: tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Iar tatăl a zis către slujitorii săi: aduceţi haina cea mai bună şi-l îmbrăcaţi; puneţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; apoi aducând viţelul cel îngrăşat îl junghiaţi. Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar feciorul lui cel mare era la ţarină; când s-a întors şi s-a apropiat de casă, el a auzit cântece şi jocuri. Atunci, chemând pe unul dintre slujitori, l-a întrebat: ce înseamnă acestea. Iar acela i-a răspuns: fratele tău a venit şi tatăl tău a junghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: iată de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta; şi mie tu niciodată nu mi-ai dat un ied, să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care a mâncat averea ta cu desfrânatele, ai junghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Însă tatăl i-a zis: fiule, tu în toată vremea eşti cu mine şi toate ale mele, ale tale sunt; se cuvenea însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.

PROGRAMUL LITURGIC LA DUMINICA A 34-A DUPA RUSALII

Lasă un răspuns

Sambata seara, 7 februarie 2015, începând cu orele 17.00, se va  oficia Ceasul 9 si Vecernia Mare in trapeza schitului.
Duminica, 8 februarie, începând cu orele 7.00, se vor săvârşi in biserica schitului Miezonoptica, Utrenia şi Ceasurile, iar de la orele 9.30 se va oficia Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur.
Dupa otpustul Liturghiei,  se va canta Paraclisul Sfintilor Martiri Brancoveni, se vor citi rugaciuni de dezlegare si la toată trebuinţa si se vor scoate spre venerare cele mai pretioase odoare ale schitului – moastele Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta si moastele Cuviosului Ioachim din Itaka. 
Pelerinii prezenţi la sfintele slujbe vor fi invitaţi să servească prânzul în trapeza mănăstirii.
Credincioşii, care vor să participe la sfintele slujbe, pot face rezervări pentru microbuz la numerele de telefon:
  
0243.216.085,
 0343.102.597,
0740.945.854,
0728.913.548,
0769.466.348
(Persoană de contact: Toader Lucretia) 

5 februarie 2015: TÂLCUIREA EVANGHELIEI ZILEI

Lasă un răspuns

sfantul_teofan_zavoratul_5

[I In. 1,8-2, 6; Mc. 13, 31 – 14, 2]

Învăţătura desprinsă ieri din spusele Apostolului ne-o vesteşte acum, de-a dreptul, Evanghelia. „Luaţi aminte, privegheaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme. Vegheaţi, dar, … ca nu cumva, venind fără veste, să vă afle pe voi dormind.” Trebuie să aşteptăm şi să avem în gând în fiecare clipă faptul că acum, acum va apărea Domnul şi va străluci ca un fulger de la un capăt al lumii la celălalt. Unora li se pare că această aşteptare a Domnului poate fi înlocuită cu aşteptarea morţii. E bine şi aşa (sau măcar aşa): dar aşteptarea venirii Domnului e una, iar aşteptarea morţii este alta. Gândul la venirea Domnului este deosebit de gândul la moarte; deosebite sunt şi simţirile care se nasc sub înrâurirea acestor două gânduri. Tu aşteaptă ziua Domnului, în care totul va lua sfâşit printr-o poruncă fără putinţă de întoarcere. După moarte, tot mai rămâne o vreme în care starea omului nu este hotărâtă pentru totdeauna; dar ziua Domnului va hotărî soarta tuturor pentru vecii cei nesfârşiţi şi o va pecetlui în aşa chip, că n-ai cum să te mai aştepţi la vreo schimbare. Am aşteptat, zici. Mai aşteaptă. Şi tot aşteaptă. Dar asta, vei spune, îmi va otrăvi toate bucuriile. Nu ţi le va otrăvi, ci numai va goni din rânduiala vieţii tale acele bucurii care se folosesc în chip nelegiuit de acest nume. Te vei bucura şi aşa, însă numai în Domnul: şi pe Domnul îl poţi aştepta având astfel de bucurie şi de te va găsi întru această bucurie, nu te va pedepsi, ci te va lăuda.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (5 februarie 2015)

Lasă un răspuns

ioan_teologul5

 Ap. I Ioan 1, 8-10; 2, 1-6

Fraţilor, dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este întru noi.

Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi şi dacă va păcătui cineva, avem Mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos, Cel drept. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află. Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta cunoaştem că suntem întru El. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat şi el aşa să umble.

120479_mantuitorul-iisus-hristos

 Ev. Marcu 13, 31-37; 14, 1-2

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, căci nu ştiţi când va veni ziua aceea. Este tocmai ca un om care a plecat departe şi, lăsându-şi casa, a dat slujitorilor săi puterea, fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. Privegheaţi, dar, căci nu ştiţi când va veni stăpânul casei: seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa; ca nu cumva, venind fără de veste, să vă afle dormind. Iar cele ce vă spun vouă, le spun tuturor: privegheaţi!

Şi după două zile erau Paştile şi azimile, iar căpeteniile preoţilor şi cărturarii căutau cum să-L prindă pe Iisus cu vicleşug, ca să-L omoare. Dar ziceau: nu în timpul praznicului, ca să nu fie tulburare în popor.

Viața părintelui Haralambie Dionisiatul: Izbăvirea minunată prin ajutorul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

Lasă un răspuns

Viața părintelui Haralambie Dionisiatul:

Izbăvirea minunată prin ajutorul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

Sursa: doxologia.ro

„Atunci am cugetat profund. Mă gândeam în sinea mea: «Cât de deşartă este viaţa aceasta! Haralambie, voiai să te căsătoreşti pentru a deveni preot, ca să ajuţi la mântuirea lumii. Aşadar, acum mântuieşte-te mai întâi pe tine însuţi.»

Apoi am îngenunchiat şi cu lacrimi în ochi am strigat: «Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, mare ostaş al lui Hristos, mântuieşte-ne şi îţi făgăduiesc că voi afierosi lui Dumnezeu întreaga mea viaţă.» Îndată ce am terminat rugăciunea, am auzit un tropot deasupra noastră. Am privit în sus şi am văzut că deasupra noastră prin aer, galopa un cal, dar pe călăreţ nu l-am văzut. Atunci am înţeles ce se întâmpla. Mi-am zis: Sigur este Sfântul Gheorghe, numai că sunt nevred­nic să-i văd chipul. Dar bine că am văzut măcar calul, înseamnă că ne-a auzit.»

Cei care ne chinuiau nu au văzut nimic. Plin de nădejde am început să-i mângâi pe tovarăşii mei cei îndureraţi: «Curaj, copii, vom fi salvaţi, ne va izbăvi Sfântul Gheorghe!»

Curaj, dar ce curaj? Starea se înrăutăţea. Sentinţa finală era pe punctul de a fi executată. În cea de-a şaptea zi, foarte de dimineaţă, au intrat înăuntru călăii să ne omoare. Dar nu au apucat să ne dea primele lovituri când, deodată, uşa temniţei s-a des­chis larg şi a intrat înăuntru un tânăr voinic strigând cu putere: «Nelegiuiţilor, încetaţi imediat, căci altfel vă voi omorî pe toţi! Lăsaţi pe aceşti oameni nevino­vaţi să meargă la casele lor!» Într-o clipă au dispărut toţi, iar împreună cu ei şi acel tânăr necunoscut. Ce a fost nu se poate descrie: bucurie, sărutări, plânsete…

– Nu vă spuneam că ne va izbăvi Sfântul Gheor­ghe? le-am spus eu. Dacă vreţi, vă voi spune ce am făgăduit. Mă voi afierosi lui Dumnezeu.

Iar apoi a spus şi micul Damian:

– Eu am făgăduit că atâta timp cât voi trăi, can­dela lui din casa noastră va rămâne mereu aprinsă.

Iar un văr de-al meu, Vasile, a spus:

– Şi eu am făgăduit să îi afierosesc calul meu.

Aveam însă o nedumerire: cine oare să fi fost acel binefăcător necunoscut? Unul zicea că era tânăr, altul că era de o vârstă mijlocie. Altul spunea: «I-am auzit vocea, dar nu i-am văzut chipul.» Unul l-a auzit vorbind greceşte, altul în bulgară… Cu toate acestea temniţele au rămas încuiate. Deja unii începuseră să se vaite din nou spunând: «Nu cumva… Nu cumva…»

«Curaj, fraţilor! le spuneam eu. Toate s-au termi­nat, încă puţină răbdare.» Într-adevăr, n-a trecut mult timp, că uşile s-au deschis din nou. Ni se aducea o comunicare oficială de la împăratul Boris: «Fiindcă astăzi împărăteasa a născut pe urmaşul meu, dăruiesc libertate tuturor prizonierilor. Din această clipă, sunteţi cu toţii liberi.” (Vrednic de însemnat este faptul că acel urmaş al țarului Boris al III-lea (1918-1943) este astăzi prim-ministru al Bulgariei, purtând numele de Simeon.)

De îndată ce au fost deschise închisorile, de bucu­rie, în ciuda înfometării şi epuizării, am ajuns foarte repede la casele noastre.

Dar prizonierii rămăseseră cu acea nedumerire:

«Cine fusese oare acel binefăcător necunoscut? A fost înger, sfânt, om?» Oricine a fost, este limpede că Dumnezeu l-a trimis în momentul cel mai critic. Căci atunci când ar fi ajuns vestea împărătească, ar fi fost prea târziu. Am fi fost deja ucişi.”

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie – Dascălul rugăciunii minții, traducere și editare de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 34-36)

4 februarie 2015: TÂLCUIREA EVANGHELIEI ZILEI

Lasă un răspuns

2305924536_8b67e1e69d1

[II Ptr. 3,1-18; Mc. 13, 24-31]

„Iar ziua Domnului va veni ca un fur noaptea.” Hoţul se strecoară noaptea, când nu este aşteptat. Aşa şi ziua Domnului va veni când oamenii nu o vor aştepta; şi de vreme ce nu o vor aştepta, nici nu se vor pregăti pentru întâmpinarea ei. Ca să nu ne îngăduim o astfel de greşeală, Domnul a şi poruncit: „Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru” (Mt. 24,42). Între timp, noi ce facem? Priveghem, oare? Trebuie să recunoaştem că nu. Moartea tot o mai aşteaptă câte unul; dar ziua Domnului, mai nimeni. Şi oamenii par a avea dreptate în privinţa asta: părinţii şi strămoşii noştri au aşteptat, şi ziua aceasta n-a venit. De vreme ce nu vedem nimic, de ce să ne gândim că va veni în timpurile noastre? Ca atare, nici nu ne gândim; nu ne gândim şi nu o aşteptăm. Ce este atunci de mirare, dată fiind dispoziţia noastră sufletească, în faptul că ziua Domnului va cădea asupra noastră ca un fur? Vom fi asemenea cu locuitorii unui oraş pe care mai-marele guberniei a făgăduit că îl va vizita curând. L-au aşteptat un ceas, 1-au aşteptat două, 1-au aşteptat o zi, pe urmă au zis: „pesemne că nu o să mai vină” şi s-au împrăştiat pe la casele lor. Dar numai ce s-au risipit ei liniştiţi, că guvernatorul a şi venit. Aşa va fi şi cu noi: aşteptăm, nu aşteptăm, ziua Domnului are să vină, şi are să vină fără de veste, căci Domnul a spus: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”. Dar nu este mai bine, oare, să aşteptăm, ca să nu fim prinşi pe nepregătite? Căci nu vom scăpa nepedepsiti.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (4 februarie 2015)

Lasă un răspuns

product_0_image_468

 Ap. II Petru 3, 1-18

Iubiţilor, aceasta este acum a doua epistolă pe care v-o scriu. În ele caut să trezesc, în amintirea voastră, dreapta voastră judecată, ca să vă aduceţi aminte de cuvintele cele mai înainte grăite de sfinţii prooroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului, dată prin apostolii voştri. Întâi, trebuie să ştiţi că, în zilele cele de apoi, vor veni, cu batjocură, batjocoritori care vor umbla după poftele lor, şi vor zice: Unde este făgăduinţa venirii Lui? Că de când au adormit părinţii, toate aşa rămân, ca de la începutul făpturii. Căci ei în chip voit uită aceasta, că cerurile erau de demult şi că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă, şi prin apă, şi prin apă lumea de atunci a pierit înecată, iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi. Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi. Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci toţi să vină la pocăinţă. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. Deci, dacă toate acestea se vor desfiinţa, cât de mult vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie, aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea. Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină. Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, cum vorbeşte despre acestea în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare. Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră, ci creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos. A Lui este slava, acum şi în ziua veacului. Amin!

iisus-colt

 Ev. Marcu 13, 24-31

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: în zilele acelea, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei; stelele cerului vor cădea şi puterile cele din ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă. Iar El va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi ai Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. Învăţaţi însă pildă de la smochin: când mlădiţa lui se face mlădioasă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape; tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se aceasta, să ştiţi că El este aproape, este lângă uşi. Adevărat vă spun vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu se vor împlini toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

5-6 februarie 2015: PRIVEGHERE DE TOATĂ NOAPTEA ÎN CINSTEA SF. FOTIE CEL MARE

1 Răspuns

Joi seara, 5 februarie, cu prilejul praznuirii Sfantului Ierarh Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului, începând cu orele 22.00, se va săvârşi în Schitul Sfântul Gheorghe – Cloşca o priveghere de toată noaptea, după tipicul Sfântului Munte.
Privegherea va începe joi seara, orele 22.00, cu Vecernia Mare cu Litie şi va continua fără întrerupere cu Utrenia, Ceasurile şi Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, până în dimineata zilei de vineri, 6 februarie, în jurul orelor 6.

La sfârşitul privegherii se vor expune spre venerare cele mai scumpe odoare ale schitului: moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă şi ale Preacuviosului Părinte Ioachim Vatopedinul.

Persoanele, care doresc să participe la priveghere, pot face rezervări pentru microbuz la numerele de telefon:

0243.216.085,
0343.102.597,
0740.945.854,
0728.913.548,
0769.466.348

(Persoană de contact: Toader Lucreția)

3 februarie 2015: TÂLCUIREA EVANGHELIEI ZILEI

Lasă un răspuns

51-03-02-0442

 [II Ptr. 2, 9-22; Mc. 13,14-23]

„Dacă vă va zice cineva: Iată, aici este Hristos, sau: Iată, acolo, să nu credeţi.” Hristos Domnul, Mântuitorul nostru, a zidit pe pământ Sfânta Biserică şi binevoieşte să rămână în ea în calitate de Cap, Dătător de viaţă şi Ocârmuitor. Aici este Hristos, în Biserica noastră Ortodoxă, şi nu este în nici o alta: nici să nu-l cauţi, că nu ai să-L găseşti. Drept aceea, dacă va veni la tine careva dintr-o adunătură neortodoxă şi va începe să te încredinţeze: „la noi este Hristos”, să nu îl crezi. Dacă vei auzi pe cineva spunând: „noi avem comunitate apostolică şi la noi este Hristos”, să nu îl crezi. Biserica întemeiată prin Apostoli dăinuie pe pământ: este Biserica Ortodoxă. Aici este Hristos, iar acea comunitate întemeiată de ieri, de azi, nu poate fi apostolică şi în ea nu este Hristos. Dacă vei auzi pe cineva spunând: „în mine vorbeşte Hristos”, dar este străin de Biserică, nu vrea să ştie de păstorii ei şi nu se sfinţeşte prin Taine, să nu îl crezi: în el nu este Hristos, ci un alt duh, care îşi însuşeşte numele lui Hristos, pentru a rupe oamenii de Hristos şi de Sfânta Lui Biserică. Şi să nu dai crezare nimănui care ar încerca să-ţi bage în cap vreun lucru cât de mic care este străin de Biserică. Să ştii că toţi aceştia sunt unelte ale duhurilor amăgirii şi propovăduitori mincinoşi ai minciunii.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)