Ap. Coloseni 4, 2-9
Fraţilor, stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire, rugându-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă uşa cuvântului, spre a vesti taina lui Hristos, pentru care mă şi găsesc în lanţuri, ca să o arăt aşa cum se cuvine să grăiesc. Umblaţi cu înţelepciune faţă de cei ce sunt afară (de Biserică), preţuind vremea. Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, cu sare dreasă, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia. Toate câte mă privesc pe mine le va face cunoscute Tihic, iubitul frate, credincios slujitor şi împreună-rob cu mine în Domnul. L-am trimis pe el la voi tocmai pentru aceasta, ca să ştiţi cum ne aflăm şi ca să mângâie inimile voastre, împreună cu Onisim, credinciosul şi iubitul frate, care este dintre voi; ei vă vor aduce la cunoştinţă toate cele de aici.
Ev. Luca 9, 49-56
În vremea aceea s-a apropiat de Iisus unul dintre ucenicii Săi şi i-a zis: Învăţătorule, am văzut pe unul care scoate diavoli în numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu Te urmează împreună cu noi. Dar Iisus i-a răspuns: nu-l opriţi, căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar când a fost să se împlinească zilele înălţării Sale, atunci El însuşi s-a hotărât să meargă la Ierusalim; şi a trimis înaintea Sa nişte vestitori, care s-au dus şi au intrat într-un oraş al samarinenilor, ca să-I pregătească găzduire. Dar ei nu L-au primit pe El, pentru că Iisus se îndrepta spre Ierusalim. Atunci ucenicii Lui, Iacob şi Ioan, văzând aceasta, I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se pogoare foc din cer şi să-i mistuiască, precum a făcut şi Ilie? Dar Iisus, întorcându-se, i-a certat şi le-a zis: nu ştiţi, oare, fiii cărui Duh sunteţi? Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Şi s-au dus într-un alt sat.