Iubiţilor, fiindcă Hristos a pătimit cu trupul, înarmaţi-vă şi voi cu gândul acesta, că cine a suferit cu trupul a isprăvit cu păcatele, ca să nu mai trăiască timpul ce mai are de trăit în trup după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Destul este că, în vremurile trecute, aţi făcut cu desăvârşire voia neamurilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe fără măsură, în petreceri cu vin mult şi în neiertate slujiri idoleşti. De aceea ei se miră că voi nu mai alergaţi cu ei în aceeaşi revărsare a desfrâului şi vă hulesc. Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta s-a binevestit şi morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul. Iar sfârşitul tuturor s-a apropiat; fiţi dar cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni. Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate. Fiţi, între voi, iubitori de străini, fără de cârtire. După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu. Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
În vremea aceea s-a apropiat de Iisus unul dintre cărturari şi L-a întrebat: care este cea dintâi dintre toate poruncile? Iar Iisus i-a răspuns că cea dintâi dintre toate este aceasta: ascultă Israile, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn; să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău şi din toată puterea ta; aceasta este cea dintâi poruncă; iar a doua, asemenea acesteia, este: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Mai mare decât acestea, nu este altă poruncă. Atunci cărturarul I-a zis: bine, Învăţătorule, adevărat ai zis că este un singur Dumnezeu şi nu este altul afară de El; şi a-L iubi din toată inima şi din tot cugetul şi din tot sufletul şi din toată puterea şi a iubi pe aproapele ca pe sine însuşi este mai mult decât toate prinoasele şi jertfele. Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe. Dar când învăţa în templu, Iisus a zis: cum spun cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Caci însuşi David, insuflat de Duhul Sfânt, a grăit: zis-a Domnul, Domnului meu: şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale. Deci însuşi David îl numeşte pe El Domn; atunci cum este fiul lui? Şi toată mulţimea Îl asculta cu bucurie.