Vineri [II Cor. I, 12-20; Mt. 22,23-33]

Cu privire la viaţa viitoare, Domnul a spus că acolo nu se însoară, nici nu se mărită, adică acolo nu va fi loc pentru legăturile pământeşti; nu va fi loc, care va să zică, nici pentru rânduielile vieţii pământeşti. Nu vor fi nici ştiinţe, nici arte, nici cârmuiri şi nimic asemănător. Dar ce va fi? Va fi Dumnezeu totul în toate; şi întrucât Dumnezeu e duh, se uneşte cu duh şi lucrează duhovniceşte, întreaga viaţă va fi acolo o înşiruire necurmată de mişcări duhovniceşti. De aici reiese un lucru: întrucât ţelul nostru e viaţa viitoare, iar viaţa de aici e doar o pregătire pentru aceasta, a trăi tot timpul vieţii doar pentru ceea ce se potriveşte doar aici iar în viaţa viitoare nu are loc, înseamnă a merge împotriva rostului pe care îl avem si a ne pregăti pentru viitor o soartă amară, nespus de amară. Nu vreau să spun că trebuie de-acum să lăsăm baltă toate rosturile pământeşti, ci că, lucrând cât e nevoie pentru această viaţă, grija de căpetenie trebuie să ne fie pregătirea pentru cea viitoare, străduindu-ne, pe cât ne stă în putinţă, să prefacem şi cele mai mizere munci pământeşti în mijloace spre atingerea acestui ţel.