Miercuri [Col. 3,17; 4,1; Lc. 9, 44-50]

„Cine Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine”, a grăit Domnul, iar Cel ce L-a trimis este Dumnezeu. Prin urmare, cine-L mărturiseşte pe Domnul mărturiseşte pe Dumnezeu, iar cine nu îl mărturiseşte, nici pe Dumnezeu nu-L mărturiseşte. Vei spune: „Eu îl recunosc pe Hristos drept învăţător mare, preaînţelept, universal”. Nu, măr-turiseşte-L aşa cum vorbeşte El însuşi despe Sine, că Fiul şi Tatăl una sunt, Ipostasuri deosebite ale aceleiaşi firi dumnezeieşti, dar de aceeaşi cinste şi şezătoare pe acelaşi tron. Cel care nu-L mărturiseşte astfel, oricât L-ar preamări pe Domnul, e ca şi cum nu L-ar mărturisi; şi nefiind mărturisitor al Lui, nu îl mărturiseşte nici pe Tatăl, nu îl mărturiseşte nici pe Dumnezeu. Drept aceea, oricât de cinstitor de Dumnezeu te-ai da, nu îl cinsteşti defel pe Dumnezeu dacă nu îl mărturiseşti pe Domnul Iisus Hristos drept Fiul Cel Unul-Născut al lui Dumnezeu, Care pentru noi S-a întrupat şi ne-a mântuit prin moartea Sa pe cruce. Nu e totuna ce Dumnezeu mărturiseşti, numai să mărturiseşti unul: cei care se închină soarelui şi lunii, ori unor fiinţe născocite, nu pot fi numiţi cinstitori de Dumnezeu, fiindcă au socotit drept Dumnezeu ceea ce nu este Dumnezeu cu adevărat. Astfel, cel care nu-L mărturiseşte pe Domnul nu este cinstitor de Dumnezeu, fiindcă nu-L mărturiseşte ca Dumnezeu pe Cel ce este Dumnezeu Adevărat. Ce preţ are mărturisirea ta, doar Dumnezeu va judeca; dar întrucât Dumnezeu ni S-a descoperit ca Dumnezeu Adevărat, în afara acestei descoperiri nu îl poţi avea pe Dumnezeul Cel Adevărat.