Fraţilor, vă fac cunoscut harul lui Dumnezeu cel dăruit în Bisericile Macedoniei; că în multa lor încercare de necaz, prisosul bucuriei lor şi sărăcia lor cea adâncă au sporit în bogăţia dărniciei lor. Căci mărturisesc că de voia lor au dat, după putere şi peste putere. Cu multă rugăminte cerând har de a lua şi ei parte la ajutorarea sfinţilor. Şi au făcut nu după cum au nădăjduit, ci s-au dat pe ei înşişi întâi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.
Zis-a Domnul: nimeni, după ce a aprins o lumină, nu o acoperă cu un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune în sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina. Căci nu este nimic tăinuit care să nu se arate, şi nimic ascuns care să nu se cunoască şi să nu vină la lumină. Luaţi seama deci la felul cum auziţi: căci celui care are, i se va da; iar de la cel care nu are, şi ce gândeşte că are, se va lua de la el. Atunci au venit la Dânsul mama Lui şi fraţii Lui, dar nu puteau să se întâlnească cu El din pricina mulţimii poporului; şi I-au spus Lui, zicând: mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi voiesc să Te vadă. Iar El, răspunzând, a zis către ei: mama Mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc pe el.