VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. IZBĂVIREA LUI LEONIDAS DE LA UN ÎNFRICOŞĂTOR NAUFRAGIU (4)

VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. IZBĂVIREA LUI LEONIDAS DE LA UN ÎNFRICOŞĂTOR NAUFRAGIU (4)

În această perioadă, iubita lui soră, Partenia, şi-a luat rămas bun de la ei având vârsta de numai şaisprezece ani şi s-a întors în Pont pentru a se face călugăriță în vestita mănăstire a Maicii Domnului, Teoschepatis.

Leonidas, mânat de dragoste frăţească şi îngrijorat de soarta surorii lui, care locuia în acel ţinut încon­jurat de cuceritorii barbari, a hotărât să o viziteze.

Pentru a ajunge pe celălalt țărm trebuia să meargă cu corabia. „Mai mulţi consăteni, spunea Leonidas, ne-am hotărât să călătorim împreună. În ajunul plecă­rii ne-am sfătuit ca a doua zi să plecăm dis-de-dimineață, iar dacă unul dintre noi ar fi întârziat, să fie deşteptat de ceilalţi. Eu, de obicei, mă trezesc cu două-trei ore mai devreme, atunci când mă culc cu grijă. Însă în acea noapte m-a cuprins un somn greu şi nu m-am deşteptat la timp, dar nici nu-mi amintesc să fi bătut cineva la uşă. În cele din urmă m-am deş­teptat, dar trecuseră deja aproape două ore şi cora­bia plecase. La început m-am întristat mult, dar apoi am înţeles că ceea ce se petrecuse nu fusese întâm­plător. «Voi merge cu următoarea, mi-am spus.» În timp ce mă îngrijeam să-mi rezerv un loc pentru a doua corabie, am aflat o veste cutremurătoare. Acea corabie pe care o pierdusem se scufundase în mare împreună cu cei o mie cinci sute de oameni care erau în ea.”

Atunci Leonidas s-a întristat mult, dar în acelaşi timp a slăvit pe Dumnezeu pentru minunata lui izbă­vire.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie – Dascălul rugăciunii minții, trad. și ed. de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 22-23)

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *