
Aşa cum am mai spus, ne aflam în perioada întunecată a ocupaţiei. Haralambie, credincios făgăduinţei lui, nu-şi mai aparţinea sieşi. Dacă a mai rămas în lume, a făcut-o pentru că s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu. La îndemnul dascălului său Ilie, dar şi a consătenilor lui, a rămas pentru a-i ajuta pe fraţii lui în acea perioadă grea a ocupaţiei. Dar prin anul 1944, când deja armatele de ocupaţie se retrăgeau, s-a întâmplat în familia sa un alt eveniment dureros.
Sfârşitul cuvios al lui Leonidas. Haralambie, ocrotitorul familiei
Tatăl lui Haralambie şi-a presimţit cu mult timp înainte sfârşitul său. Ca un alt Iacov şi-a chemat fiii. Celor doi gemeni le-a spus că în continuare vor fi datori să arate supunere, ascultare şi respect părintesc faţă de Haralambie. Iar pe el l-a chemat separat şi i-a spus:
– Fiul meu, iartă-mă că nu te-am lăsat să studiezi. Atunci nu se putea altfel, iar acum eu plec. Ia aminte însă să nu uiţi de făgăduinţa făcută lui Dumnezeu. Acum numai un lucru cer de la tine: ca de acum înainte să devii tu ocrotitor al familiei. Dorinţa mea este ca aceşti doi copii să studieze. După aceea, ai toată binecuvântarea mea să mergi unde te va lumina Dumnezeu.
Iar după ce a spus aceste cuvinte, binecuvântatul Leonidas a închis pentru totdeauna ochii.
Aceste ultime cuvinte ale lui au rămas pentru Haralambie ca o moştenire preţioasă. De aceeaşi părere a fost şi Ilie, povăţuitorul său duhovnicesc. Dar şi îndurerata lui mamă, cu cuvinte rugătoare, îi cerea acelaşi lucru. Şi astfel, datorită acestui eveniment neaşteptat, şi-a asumat pentru un timp sarcina de a fi ocrotitor al familiei. Însă aceasta nu înseamnă că s-a stins arzătoarea lui sete duhovnicească, ci dimpotrivă, din ziua aceea s-a închis cu desăvârşire în sine însuşi. Ziua lucra din greu, iar noaptea priveghea.
Postea mai aspru ca oricând. Mângâiere şi împreună-nevoitor îi era Ilie, povăţuitorul său duhovnicesc, dar şi cei de un cuget cu el, stiliştii. Lunea, miercurea şi vinerea mânca o dată în zi, nu mai pâine şi apă, după apusul soarelui.
(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie – Dascălul rugăciunii minții, trad. și ed. de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 39-40)
Citeşte şi:
- VIAŢA PĂRINTELUI HARALAMBIE DIONISIATUL. Antrenament pentru viața la mănăstire
- VIAŢA PĂRINTELUI HARALAMBIE DIONISIATUL. Prima impresie a fost descurajatoare
- VIAŢA PĂRINTELUI HARALAMBIE DIONISIATUL. Peşterile de la Sfânta Ana Mică
- VIAŢA PĂRINTELUI HARALAMBIE DIONISIATUL. În Drama, noile piedici
- VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. FĂGĂDUINŢELE
- VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. ÎNTOARCEREA. LEONIDAS ÎNGENUNCHEAT ÎN FAŢA ICONOSTASULUI
- VIAŢA PĂRINTELUI HARALAMBIE DIONISIATUL. IZBĂVIREA MINUNATĂ PRIN AJUTORUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC GHEORGHE
- VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. PRIZONIER ÎN BULGARIA (1941) ŞI PERIPEŢIA CU COMITAGIII
- VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. NOUA PROBLEMĂ DUHOVNICEASCĂ
- VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. EVLAVIOSUL ŞI SIMPLUL ILIE, PRIMUL SĂU DASCĂL
- VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. OCUPAŢIILE DIN TIMPUL LIBER
- VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. HARALAMBIE
- VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. UN EXEMPLU DE MARE ÎNŢELEPCIUNE
- VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. IZBĂVIREA LUI LEONIDAS DE LA UN ÎNFRICOŞĂTOR NAUFRAGIU
- VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. NUNTA LUI LEONIDAS
- VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. DEZRĂDĂCINAREA DIN PONT
- VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. OBÂRȘIA.