[II Tes. 2,13; 3, 5; Lc. 13,1-9]

Pilat a amestecat sângele unor galileeni cu jertfele lor. Domnul a zis: „Dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel”; s-a surpat turnul din Siloam şi a ucis 18 oameni. Domnul iarăşi a zis: „Dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel”. Prin asta lasă să se înţeleagă că atunci când pe alţii îi ajunge o astfel de nenorocire, trebuie să ne gândim din ce pricină şi cu ce ţel s-a întâmplat aceasta şi să ne întoarcem cât mai repede asupra sufletului nostru, cercetând dacă nu cumva îl apasă oarecare păcate vrednice de a fi pedepsite vremelnic spre înţelepţirea altora şi să ne sârguim a le şterge prin pocăinţă. Pocăinţa curăţă păcatul şi îndepărtează pricina care atrage nenorocirea. Atâta vreme cât omul se află în păcat, securea stă la rădăcina pomului vieţii lui, gata să-l taie; însă nu-l taie, fiindcă Dumnezeu aşteaptă pocăinţa ta. Pocăieşte-te şi securea va fi îndepărtată, iar viata ta va merge spre sfârşitul ei după fireasca rânduială; dacă nu te vei pocăi, asteaptă-te să fii tăiat. Cine ştie dacă o să mai apuci anul viitor. Pilda smochinului neroditor ne arată că Mântuitorul roagă dreptatea lui Dumnezeu să-l cruţe pe fiecare păcătos, în nădejdea că acesta se va pocăi şi va aduce roade bune. Se întâmplă însă ca dreptatea dumnezeiască să nu se mai lase înduplecată de mijlociri şi cu greu să se mai învoiască a lăsa pe păcătos un an între cei vii. Dar tu, păcătosule, ştii oare dacă vei mai trăi, nu un an, ci o lună, o zi, clipa ce vine?

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia,  București, 2011, p. 237-238).