Troparul Sfântului Mucenic Halvard din Husaby (ocrotitorul oraşului Oslo) Glasul al 4-lea:
Întru moartea sa cea mucenicească, Halvard a lepădat toate bogăţiile lumii, şi plăcerile cele păcătoase în picioare le-a călcat; şi deşi scumpul lui trup a fost aruncat în adâncurile apelor, la porunca dumnezeiască dintru acestea s-a ridicat, dând credincioşilor semn că sufletul lui s-a înălţat la ceruri, unde se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toţi.
VIAŢA SFÂNTULUI MUCENIC HALVARD NORVEGIANUL
Sfântul Mucenic Halvard Norvegianul este cinstit până astăzi ca patron al oraşului Oslo (a cărui stemă îl înfăţişează ţinând în mâini trei săgeţi şi o piatră de moară) şi al celor nevinovaţi. Mai multe parohii ortodoxe din Norvegia şi numeroase biserici catolice şi aşezăminte filantropice creştine îl au ca ocrotitor. Parohia ortodoxă română din capitala Norvegiei este ocrotită de Sfinţii Mucenici Ioan Valahul (12 mai) şi Halvard Norvegianul (15 mai), sărbătoriţi în calendar la un interval de doar două zile.
Sfântul Halvard s-a născut în jurul anului 1020, în satul Husaby, în partea de sud-est a Norvegiei. Se trăgea dintr-o familie înstărită: tatăl lui, Vebjørn, era negustor pe mările nordului, iar mama sa, Torny, era rudă apropiată a Sfântului Rege Olav, creştinătorul Norvegiei. Părinţii lui Halvard erau creştini şi l-au crescut de mic în duhul învăţăturii creştine şi mai ales al jertfirii pentru ceilalţi. Halvard a ajuns, asemenea tatălui său, negustor.
În primăvara anului 1043, tânărul Halvard se afla pe malul mării, pregătindu-şi corabia pentru a trece fiordul Drammen. În acest timp a văzut o femeie tânără, însărcinată, alergând îngrozită spre el, cu hainele rupte şi ochii plini de lacrimi. Printre suspine, tânăra, care era o sclavă, i-a spus sfântului că trei bărbaţi o urmăreau, învinuind-o că furase ceva din cortul lor. Femeia a început să jure că este nevinovată, rugându-l pe Halvard să nu o lase în mâinile cruzilor urmăritori. Sfântul s-a umplut de milă şi i-a spus femeii să urce în corabie şi să nu se teamă de nimic. Cei doi au început să străbată fiordul Drammen, încercând să scape de vikingii care îi urmăreau. În cele din urmă, l‑au ajuns pe Halvard şi l-au somat ca să le-o predea pe femeie, însă le-a răspuns că nu le poate împlini cererea, pentru că aceasta jurase că nu furase nimic şi le-a promis că va plăti el însuşi tot ce le lipsea. Urmăritorii s‑au înfuriat şi mai mult şi i-au spus sfântului că dacă nu le va preda femeia imediat, îl vor omorî şi pe el.
Halvard s-a arătat neînduplecat, iar păgânii luându-şi arcurile, au început să tragă în cei doi. Trei săgeţi au străpuns trupul lui Halvard, lăsându-l neînsufleţit în corabie, iar femeia însăşi a murit sub ploaia de săgeţi a barbarilor. După ce şi-au văzut fapta mârşavă împlinită, bărbaţii au legat de gâtul lui Halvard o piatră de moară şi l-au aruncat în mare. Potrivit tradiţiei, trupul tânărului mucenic, în loc să se scufunde, plutea pe apă. În scurtă vreme în jurul lui Halvard s-au adunat mulţime de oameni, înţelegând prin această minune că dobândiseră un nou sfânt în cer. Au luat cu mare dragoste moaştele martirului viking şi le-au aşezat cu evlavie într-o biserică din oraşul Oslo, avându-l ca model şi rugător pe mărturisitorul lui Hristos Halvard, cel care îşi dăduse viaţa pentru a împlini porunca Mântuitorului: „Mai mare dragoste ca aceasta nimeni nu are: ca sufletul său să şi-l pună pentru semenul său.” (Ioan 15, 13) La moaştele sale au început să aibă loc minuni, iar lumea venea de pretutindeni pentru închinare şi primenire sufletească. În anul 1130, pe locul unde odihneau moaştele sfântului, a fost ridicată o biserică de piatră, iar Halvard a devenit ocrotitorul oraşului Oslo. Din păcate, azi nu se mai păstrează decât ruinele acestei biserici, iar moaştele sfântului au dispărut.
Sursa: Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord – http://episcopiascandinavia.se/sfinii-scandinavi/129-sfantul-mucenic-halvard-norvegianul-1043-srbtorit-la-15-mai
Pingback: SFINŢII ZILEI – IC XC NIKA!