SFÂNTUL IERARH SIGFRID, LUMINĂTORUL SUEDIEI DIMPREUNĂ CU SFINŢII SĂI NEPOŢI MARTIRI: UNAMAN PREOTUL, SUNAMAN DIACONUL ŞI VINAMAN IPODIACONUL († 1045, sărbătoriţi la 15 februarie)

Sfântul Ierarh Sigfrid este cel care a adus lumina Evangheliei lui Hristos în Suedia de astăzi, tocmai de aceea este supranumit şi Luminătorul Suediei. El l-a botezat în anul 1008 la Husaby, în estul provinciei Gothland, pe Regele Olof Skötkonung, Regina Estrida, copiii şi curtea lor, la fântâna care este numită până astăzi „Fântâna Sfântului Sigfrid”, loc de primenire duhovnicească pentru numeroşii pelerini de odinioară. La 300 de metri de „Fântâna Sfântului Sigfrid” se află o străveche biserică din piatră din secolul XII, construită pe locul alteia mai vechi, din lemn, din secolul XI unde se crede că ar fi fost înmormântați Regele suedez Olof şi Regina Estrida, părinţii prințesei vikinge Ingegerd, ce care a îmbrăcat mai târziu haina monahală și a sfințeniei, cunuscută îndeobște ca Sfânta Ana de Novgorod. Sfântul Sigfrid este protectorul catedralei şi al oraşului său de reşedinţă Växjö, unde avem şi o parohie ortodoxă română ocrotită de Sfinţii Ierarhi Mărturisitori Iosif din Maramureş şi Sigfrid, Luminătorul Suediei.

Sfântul Sigfrid s-a născut în Glastonbury, Anglia, în a doua jumătate a secolului X. Se spune că Sfântul Alphege, Arhiepiscop de Canterbury l-a convertit la credința creștină. A devenit monah în ţinuturile anglo-saxone apoi episcop iar anul 995 după ce Regele Olav I Tryggvason al Norvegiei s-a convertit la creştinism, Sigfrid a fost trimis împreună cu alți clerici misionari pentru a-l ajuta pe Regele Olav I la lucrarea de încreştinare a poporului norvegian. Ajungând în Norvegia, Sfântul Sigfrid a dorit să-l întâlnească pe vrăjitorul Raud care trăia pe o insulă în fiordurile Salten, însă a fost impiedicat de vremea rea, cauzată de vrăjitoriile acestui păgân. Dupa cum ni se relatează în Saga lui Olav Tryggvason, Sfântul Sigfrid s-a îmbrăcat în veşmintele liturgice şi s-a îndreptat spre prora corăbiei. A aprins lumânări şi a tămâiat vasul, după aceea a pus o cruce pe pupa corabiei, a citit din Evanghelie și a rostit rugăciuni, a stropit cu aghiasmă toată corabia, apoi a cerut să înainteze cu corabia. Intrând în fiord, vântul nu le-a mai opus rezistenţă, apa liniştită se ondula pe lângă chilă, în schimb, pe fiecare parte a corabiei, valurile se ridicau atât de sus încât loveau stâncile uriaşe.

După bătălia navală de la Svolder, când regele Olav Tryggvason a fost înfrânt, Sfântul Sigfrid s-a mutat cu nepoții săi din Norvegia în Suedia. S-au stabilit în jurul anul 1002 în Växjö, începând evanghelizarea zonei înconjurătoare, ridicând o biserică în Växjö și altele în zonă unde a rânduit preoți iar misiunea pe tărâmurile suedeze a început să aducă roade. Doisprezece bărbați importanți din zonă au fost desemnaţi să reprezinte cele douăsprezece triburi principale pentru a evalua veridicitatea învăţăturilor lui Sigfrid. După ce i-au ascultat învăţătura şi au văzut minunile săvârşite de Dumnezeu prin el, au cerut să fie botezaţi. Convertirea acestor lideri a dus la creştinarea unui mare număr de oameni din Värend.

Regele suedez Olof Skötkonung a trimis pe unul din consilierii săi de încredere să afle cum decurge activitatea misionară a ierarhului saxon. La întoarcere, consilierul, i-a relatat regelui, printre altele, că în timpul Sfintei Liturghii, după ce episcopul a ridicat pâinea şi vinul iar oamenii au îngenunchiat, prescura de pe disc s-a transformat într-un Copilaș pe care episcopul L-a sărutat iar după aceea S-a făcut nevăzut şi a rămas pâine. Auzind acestea, regele l-a chemat pe misionar la el în Husaby. Ajungând acolo a fost primit cu mare cinste, iar după puţin timp, regele împreună cu familia şi curtea sa au fost botezaţi în fântâna de la Husaby. Mai târziu, Sigfrid a rânduit alţi doi episcopi pentru partea de răsărit şi de apus a peninsulei.

Curând, credinţa creştină în Suedia a fost întărită de martiraje. Printre aceşti martiri se numără şi cei trei nepoţi ai Sfântului Sigfrid, Preotul Unaman, Diaconul Sunaman şi Ipodiaconul Vinaman. Încredințând responsabilitățile pastorale și liturgice ale bisericii din Växjö preotului Unaman și fraților săi, Sigfrid a plecat să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu în alte părți scandinave. La întoarcerea sa din misiune, a găsit biserica prădată iar cei trei nepoți ai săi Unaman, Sunaman, și Vinaman uciși de un grup de păgâni în frunte cu un nobil local mânat de invidie și lăcomie. Capetele lor au fost aruncate în Lacul Helgasjön ce se afla lângă biserica din Växjö, iar trupurile mucenicilor au fost îngropate în adâncul pădurii. La un moment dat, a văzut trei lumini, asemănătoare unor stele, strălucind deasupra lacului, apoi spre malul de răsărit, unde a descoperit cele trei capete mucenicești, ascunse într-o oală astupată cu o piatră grea. Nefiind mânat de răzbunare, Sigfrid nu a dorit ca Regele Olof Skötkonung să-i pedepsească pe cei ce au tâlhărit biserica și au ucis pe cei trei tineri, deși le aflase numele chiar din gurile capetelor găsite pe fundul apei. Nu a dorit nici preț de răscumpărare ci, dimpotrivă, a dat slavă lui Dumnezeu că nepoții săi au primit cununa muceniciei. În cele din urmă, Sigfrid a cerut mai multe suprafețe de pământ și a primit în dar proprietățile cunoscute sub numele de Hof și Tjuby. Deși în mare dificultate financiară, Sigfrid a reușit să refacă biserica și a așezat acolo sfintele moaște ale celor trei tineri.

David_Overselo

Sfântul David, ucenicul Sfântului Sigfrid

Sigfrid4

Sfântul Sigfrid – 15 februarie

În ultimas parte a vieții, uitând că este o zi de post, bătrânul Sigfrid a dorit să facă baie. Atenționat de o voce divină, Sigfrid s-a oprit și s-a căit pentru fapta lui. Conform unui vechi calendar runic, pe 15 februarie 1045, Sfântul Sigfrid a trecut la cele veşnice în Växjö. Lucrarea lui a fost continuată de ucenicii săi, Episcopii David şi Eskil. Primul dintre ei a fost un mare ascet, în timpul rugăciunii era învăluit de flăcări de foc.

Saint Eskil-Overselo_L1valv4a_detail

Sfântul Eskil, ucenicul Sfântul Sigfrid

Eskil a fost înrudit cu Sigfrid, devenind episcop la Strangnas, unde după ce o furtună violentă a distrus un templu păgân viking, împreună cu jertfele sale, Eskil a fost ucis cu pietre în jurul anului 1080.

Preasfinţitul Părinte Episcop Macarie Drăgoi al Europei de Nord, a dăruit în data 11 noiembrie, o icoană cu Sfântul Sigfrid, Luminătorul Suediei, Catedralei din Växjö, pe locul unde s-a păstrat racla cu moaștele ierarhului care i-a creştinat pe suedezi. Icoana Sfântului Ierarh Sigfrid, realizată în stil bizantin în Atelierul de pictură „Sfinţii Martiri Brâncoveni” al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, va rămâne în patrimoniul Catedralei din Växjö, ca semn al cinstirii ortodoxe aduse acestui ierarh misionar saxon care a adus lumina Evangheliei în ţinuturile scandinave. Darul a fost primit cu bucurie de personalul catedralei şi de credincioşii din Växjö deoarece este prima icoană ortodoxă a Sfântului Ierarh Sigfrid, singurele reprezentări ale sale fiind doar cele din picturile murale în stil romanic din vechile biserici de piatră scandinave.

Sursa: Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord – http://episcopiascandinavia.se/sfinii-scandinavi/126-sfantul-ierarh-sigfrid-lumintorul-suediei-1045-srbtorit-la-15-februarie

Sursa icoane: episcopiascandinavia.sesaintsofmyheart.wordpress.com

Un comentariu la „SFÂNTUL IERARH SIGFRID, LUMINĂTORUL SUEDIEI DIMPREUNĂ CU SFINŢII SĂI NEPOŢI MARTIRI: UNAMAN PREOTUL, SUNAMAN DIACONUL ŞI VINAMAN IPODIACONUL († 1045, sărbătoriţi la 15 februarie)

  1. Pingback: Cuvântul Părintelui Episcop MACARIE la praznicul SFÂNTULUI IERARH SIGFRID, LUMINĂTORUL SUEDIEI: “Dacă suntem ai lui Hristos, suntem și urâți, și disprețuiți, și stigmatizați” (VIDEO, TEXT) | Cuvântul Ortodox

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *