UN ASTFEL DE ARHIEREU

SE CUVENEA SĂ AVEM…

ADUCÂNDU-SE JERTFĂ PE SINE ÎNSUȘI

 

        În contextul războiului mediatic concertat în ultimele săptămâni împotriva Înaltpreasfințitului Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului și ascultând de glasul conștiinței mele, de slujitor al Dumnezeului celui Preaînalt, cleric al Bisericii Ortodoxe Române și nu în ultimul rând nevrednic fiu duhovnicesc al Înaltpreasfințitului Părinte Teodosie, sub  omoforul căruia îmi plec genunchii și-mi mărturisesc păcatele, spre dezlegare și iertare, răsunându-mi în urechile sufletului toate cele citite în Sfânta Scriptură și în scrierile Sfinților Părinți despre datoria de a cinsti pe Părinții cei duhovnicești și, mai ales, de a-i apăra atunci când aceștia sunt calomniați, am decis să fac o sfânta neascultare, și anume aceea de a da publicității fără binecuvântarea ierarhului și duhovnicului meu o scrisoare din arhiva traducerilor mele din limba greacă.

        Este vorba despre o scrisoare în limba greacă ce mi-a fost trimisă în urmă cu aproape trei ani de către Centrul Eparhial Tomis cu rugămintea de a o traduce în limba română. Cu ajutorul Domnului, am tradus-o în timp util și am retrimis-o solicitantului.

        Personal, cred – deși se poate să mă și înșel – că Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, împovărat de mulțimea responsablităților pastoral-misionare, cultural-educative și social-filantropice, nu a reușit să parcurgă această traducere a scrisorii în care un înalt prelat al Bisericii Ortodoxe din Grecia, IPS Părinte Serafim, Mitropolit de Pireu, face un rezumat al vizitei Înaltpreasfinției Sale în Mitropolia de Pireu și în insula Eghina, dar – ceea ce este și cel mai important pentru noi, fiii săi duhovnicești – conturează adevăratul profil al Arhipăstorului de la Tomis.

        Redăm mai jos conținutul întregii scrisori:

        STATUL ELEN

        SFÂNTA MITROPOLIE DE PIREU

        Akti Themistokleus 190

        185 39 PIREU        

        Email: impireos@hotmail.com

        Telefon central 210 4514833

        Fax 210 4518476

 

        Nr. Protocol 244

În Pireu, pe 24 februarie 2014

 

        Către

        Înaltpreasfinţitul

        Arhiepiscop al Tomisului,

        Domnul domn TEODOSIE,

        În CONSTANŢA, ROMÂNIA

 

        Înaltpreasfinţite sfinte frate,

 

        Nesfârşita bunătate, îndurarea şi harul Dumnezeului Celui în Treime slăvit a învrednicit de-Dumnezeu-mântuita şi Sfânta noastră Mitropolie, dar şi pe noi personal, de un aşa mare har, ca să Vă avem în mijlocul nostru pe Înaltpreasfinţia Voastră cea de-Dumnezeu-aleasă, Arhiepiscop al Tomisului, profesor de Noul Testament şi decan al Facultăţii de Teologie a Universităţii de Stat din Constanţa, împreună cu consilierul Înaltpreasfinţiei Voastre, preacucernicul şi eruditul părinte protopresbiter Gheorghe Nadoleanu şi cu preacucernicul şi eruditul diacon al Înaltpreasfinţiei Voastre, părintele Bogdan Chiriluţă, timp de trei zile, 7-9 februarie a.c.. Pentru aceasta, datorăm mai întâi negrăite mulţumiri Atotînţeleptului, Proniatorului, Atotputernicului şi Atotdesăvârşitului nostru Dumnezeu Treimic, iar în al doilea rând Înaltpreasfinţiei Voastre şi colaboratorilor Ei, pentru acceptarea invitaţiei şi venirea la Pireu.

        Într-adevăr, Înaltpreasfinţite, prezenţa Voastră şi comuniunea duhovnicească cu Înaltpreasfinţia Voastră în cele trei zile au fost foarte folositoare, deosebit de didactice şi pline de bogate, cereşti şi dumnezeieşti daruri şi haruri.

        Adesea şi de multe ori, pe perioada celor trei zile de şedere a Înaltpreasfinţiei Voastre în Pireu, V-am văzut vorbind la telefon şi – realmente – fiind destul de acaparat, fapt care arată neîncetata grijă şi continuul răspuns al Înaltpreasfinţiei Voastre la lucrarea ostenitoare şi plină de responsabilitate a păstoririi clerului şi poporului din Sfânta Arhiepiscopie a Tomisului. Am aflat că primeaţi telefoane şi dădeaţi telefoane unor oameni nefericiţi şi săraci, cu destule probleme psihice, ca să le fiţi sprijinitor în nevoile lor, ca să le găsiţi o casă în care să locuiască, medici buni, la care să-şi găsească vindecarea. Şi toate acestea numai pe cheltuielile Înaltpreasfinţiei Voastre, având întotdeauna în minte pilda Samarineanului milostiv. Credem, Înaltpreasfinţite, pentru că am fost martori înşişi văzători şi am auzit cu urechile noastre că Înaltpreasfinţia Voastră nu trăiţi pentru sine, ci pentru dragostea aproapelui Înaltpreasfinţiei Voastre. Zicem acestea nu pentru a linguşi pe Înaltpreasfinţia Voastră şi pentru a-i crea Acesteia simţăminte de aroganţă, trufie şi egoism – departe de noi! -, ci pentru a arăta în mod incontestabil realitatea şi a Vă incita să cultivaţi această virtute până la măsura desăvârşirii, precum Însuşi Domnul zice: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt”. Am văzut în Înaltpreasfinţia Voastră dragostea nefăţarnică şi dezinteresată, altruismul şi întregul virtuţilor, cu care orice arhiereu trebuie să fie împodobit.

Imediat ce am privit cu atenţie chipul sfânt şi ascetic al Înaltpreasfinţiei Voastre, V-am asemănat cu marii asceţi de demult, dar şi contemporani, aşa cum îi privim pe aceştia zugrăviţi în sfintele icoane, fapt care arată că într-adevăr duceţi o aspră viaţă ascetică şi monahală, care în mod sigur este un rod al credinţei autentice. Adevărul de mai sus a fost tuturor învederat şi de către toţi constatat, fiind verificat cu proprii noştri ochi, deoarece ori de câte ori s-a pus masă în cinstea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră însăşi aţi consumat cel mai puţin. Cu veselie am aflat că acest aspru ideal ascetic şi monahal îl împliniţi, Înaltpreasfinţite, şi în numeroasele sfinte mănăstiri din Sfânta Arhiepiscopie a Tomisului, mănăstiri care au fost ridicate din temelii de către Înaltpreasfinţia Voastră şi care – sub omoforul Înaltpreasfinţiei Voastre – au devenit şi devin loc de adăpost pentru monahii, care vor să depună mărturie în mod liber pentru mărturisirea Credinţei Ortodoxe. Demn de semnalat şi de laudă este şi lucrarea Înaltpreasfinţiei Voastre de întemeiere a multor sfinte mănăstiri în numele sfinţilor slăviţilor Noi Mucenici din temniţele româneşti, care au mărturisit în timpul regimului comunist, ale căror sfinte moaşte izvorăsc bunămireasmă şi mir şi săvârşesc nesfârşite minuni, renumite în toată lumea.

        În timpul vizitei Înaltpreasfinţiei Voastre la muzeul de pe Acropole, v-aţi minunat de cultura antică elenă, atrăgându-ne atenţia asupra faptului că noi creştinii elen-ortodocşi, ar trebui să privim aceasta doar ca pe arta şi cultura strămoşilor noştri antici, respingând cu dezgust orice element idolatru, care ar exista în ea. Ne-aţi mai accentuat că idolatria nu este numai închinarea vizibilă la statuile falşilor dumnezei antici, ci şi adorarea şi satisfacerea ruşinoaselor şi dezonorantelor patimi omeneşti.

        Primul mare popas al pelerinajului Înaltpreasfinţiei Voastre a fost vizita în Sfânta Insulă Eghina, cu scopul de a Vă închina la sfintele şi de har izvorâtoarele moaşte ale celui între sfinţi, mult-calomniatului, mult-prigonitului şi antipapistaşului Părintelui nostru Nectarie, Episcopul Pentapolei.

        Discuţia cu Înaltpreasfinţia Voastră în timpul călătoriei, până la sosirea noastră în Eghina, ne-a minunat şi am rămas cu totul satisfăcuţi, mai întâi de erudiţia teologică şi de rigurozitatea patristică a Înaltpreasfinţiei Voastre, îndeosebi asupra temelor dogmatice, eclesiologice şi liturgice, în al doilea rând de excepţionala activitate a Înaltpreasfinţiei Voastre la Universitatea din Constanţa, iar în al treilea rând de lucrarea pastorală a Înaltpreasfinţiei Voastre de întoarcere a musulmanilor în Biserica Ortodoxă, prin intermediul unui dialog ştiinţific şi teologic patristic, care rodeşte minunata urmare a convertirii şi botezării multor musulmani ca ortodocşi. Pentru aceste lucruri minunate am dat slavă lui Dumnezeu, că şi în această epocă dificilă n-au încetat sa se ridice Părinţi, următori Sfinţilor Părinţi, ca Înaltpreasfinţia Voastră, o personalitate profundă, pătrunzătoare şi preabogată în teologie.

        Ajungând în Eghina foarte repede, am vizitat Sfintele Mânăstiri ale Sfintei Anastasia şi Maicii Domnului – Hrisoleontissa, deşi Dumneavoastră, Înaltpreasfinţite, aşteptaţi cu nelinişte şi cu nerăbdare, dar şi cu bucurie de copilaş, măreţul moment al venerării Sfintelor Moaşte ale Sfântului Nectarie, ca să vă rugaţi nu pentru Sine, ci pentru cei ce erau în nevoie şi ceruseră aceasta de la Înaltpreasfinţia Voastră.

La Sfânta Mânăstire a Sfântului Nectarie Vă aştepta arhipăstorul locului, Înaltpreasfinţitul Mitropolit de Idra, Spetses şi Eghina, Domnul Domn Efrem, care V-a rezervat o caldă primire şi V-a ghidat pe la sfintele locuri de pelerinaj ale Sfântului Nectarie. Îndreptându-Vă, Înaltpreasfinţia Voastră, spre venerarea Sfintelor Moaşte ale sfântului, am văzut-o pe ea plină de sfânt fior şi emoţie şi înlăcrimată. Era evidentă evlavia Înaltpreasfinţiei Voastre. Bucuria Voastră era de nedescris, dar împlinită în momentul în care V-aţi aşezat în strana şi în tronul arhieresc în care a stat Sfântul Nectarie, dar şi pe patul, pe care foarte puţin îşi odihnea vasul său de lut.

        V-am văzut purtând permanent cu Înaltpreasfinţia Voastră, Ieratikon-ul cu Dumnezeiasca Liturghie în limba română şi în limba elenă şi exploatând fiecare minut în studierea Dumnezeieştii Liturghii în limba elenă veche.

        Punctul culminant al vizitei Înaltpreasfinţiei Voastre a fost în mod sigur săvârşirea coroanei Sfintelor Taine ale Preasfintei noastre Biserici, adică a Dumnezeieştii Mistagogii celei fără-de-sânge, co-liturghisind cu micimea noastră în Sfânta Catedrală Mitropolitană a Sfintei Treimi, unde, la nivel local, în chip strălucitor şi praznical, am sărbătorit pentru prima dată al VIII – lea Sfânt Sinod Ecumenic, din timpul Marelui Fotie.

        V-am admirat ca arhiereu în tron şi slujind în chipul şi locul Marelui Arhiereu Hristos şi am strigat cuvântul Apostolului Pavel: Intr-adevăr, „un astfel de arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi”, pentru pământul Dobrogei. V-am văzut trăind cu intensitate şi participând după adevăr şi cu inima la Dumnezeiasca Liturghie, dându-vă toată puterea sufletească şi trupească, toată fiinţa şi toată dumnezeiasca râvnă a Înaltpreasfinţiei Voastre, cât timp aţi liturghisit înaintea Cerescului Jertfelnic. Ne-aţi înălţat până la corturile cereşti şi aţi reuşit să ne faceţi să credem că cele cereşti se bucură cu cele pământeşti şi că o împreună-dănţuire se face îngerilor şi oamenilor.

        O mare şi plăcută impresie ne-a pricinuit faptul că aţi cântat destul de multe ecfonise ale Dumnezeieştii Liturghii în limba elenă, fără vreo problemă deosebită în exprimare şi pronunţie.

        Însă cea mai mare surpriză am avut-o când V-am auzit rostind în limba română rugăciunile Dumnezeieştii Liturghii, dar şi întreaga lectură evanghelică a Pildei Vameşului şi Fariseului din memorie, fără a folosi vreo carte. Am rămas uimiţi, când am aflat de la erudiţii colaboratori ai Înaltpreasfinţiei Voastre că ştiţi, de asemenea, pe de rost, toate Sfintele Slujbe, Arhieraticonul, Molitfelnicul, Psalmii, Vechiul şi Noul Testament, fără a folosi vreo carte.

        Ca o încununare a tuturor celor de mai sus a fost si întru totul excepţionala şi deosebita omilie a Înaltpreasfinţiei Voastre, pe care aţi rostit-o la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii, cu referire la importanţa celui de-al VIII – lea  Sfânt Sinod Ecumenic, pe care o şi expunem mai jos. Foarte onorantă pentru micimea noastră a fost şi dăruirea plină de nobleţe din partea Înaltpreasfinţiei Voastre a sfintei icoane a celui între sfinţi Părintelui nostru Teotim, Arhiepiscopul Tomisului.

        Înaltpreasfinţite, pe perioada şederii Voastre aici, aţi dat mărturia  nefalsificată şi universală a Ortodoxiei autentice şi aţi dovedit râvna cea întru cunoştinţă pentru apărarea adevărului, deoarece – după cuvântul Înaltpreasfinţiei Voastre – nu este suficient doar a crede cineva ortodox, ci trebuie şi a mărturisi Ortodoxia înaintea tuturor şi a lupta împotriva ereziei, folosind argumente din Sfânta Scriptură şi din Sfinţii Părinţi.

        Suntem siguri, Înaltpreasfinţite, că poporul şi îndeosebi clerul şi monahismul din Sfânta Voastră Arhiepiscopie, pe care o păstoriţi, dar şi Patriarhia Română sunt în mod minunat fericiţi pentru prezenţa Înaltpreasfinţiei Voastre. Aţi dovedit că sunteţi un om, care nu se îngrijeşte de sine însuşi, ci lucrează de obşte doar pentru ceilalţi, fapt pentru care V-aţi şi deschis braţele Înaltpreasfinţiei Voastre şi ne-aţi primit pe noi toţi cu dragoste părintească, aşa cum face Însuşi Dumnezeu.        

        În sfârşit, primiţi asigurarea noastră personală că pelerinajul Înaltpreasfinţiei Voastre şi experienţele din timpul acestuia au constituit un moment cu totul istoric şi o etapă istorică în acţiunile Sfintei noastre Mitropolii şi că amintirea acestora va rămâne pururi gravată în memoria noastră. Pentru aceasta, Vă datorăm Înaltpreasfinţiei Voastre şi aleşilor colaboratori ai Înaltpreasfinţiei Voastre, înmulţite mulţumiri. 

        Mulţumindu-Vă şi pentru deosebit de onoranta invitaţie de a vizita Preasfânta Voastră Eparhie, invitaţie la care ne gândim, rămânem,

 

 

 

 

Cel mai mic frate în Hristos

MITROPOLITUL

† Serafim de Pireu

 

 traducere din limba greacă: Protosinghel Leontie Fusa