Canon de rugăciune către Atotsfantul Dumnezeul nostru

pentru izbavirea de groaza cea infricosatoare a cutremurului

Troparul Cutremurului, glasul al 8-lea:

Cel Ce cauţi spre pământ şi-l faci pe el de se cutremură, izbăveşte-ne pe noi de groaza cea înfricoşătoare a cutremurului, Hristoase Dumnezeul nostru şi trimite-ne nouă milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni. 

Cântarea 1, glasul al 6-lea.

Irmosul: Ca pe uscat umblând Is­rael, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Cât este de înfricoşătoare mânia Ta, de care ne-ai izbăvit, Doamne, neîngropând în pă­mânt toată mărirea noastră. Pentru aceasta, cu mulţumită, pe Tine pururea Te slăvim.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Bucurându-Te, pururea şi cu adevărată, de a noastră cu totul desăvârşit îndreptare, Stăpâne, ca pe o frunză de nimic clatini tot pământul, întărind, Doam­ne, întru frica Ta pe toţi credincioşii.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Izbăveşte-ne de cutremurul cel prea greu pe noi pe toţi şi nu da, Doamne, să piară cu to­tul moştenirea Ta, care cu mul­te răutăţi Te mânie pe Tine, Cel Îndelung Răbdător.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca nişte robi strigăm către tine, Maica lui Dumnezeu: ara­tă îndurările tale cele obişnuite spre cetatea şi poporul tău; şi cu milostivire, izbăveşte-ne de cutremur cel greu şi de nimicire.

 Cântarea a 3-a

Irmosul:  Nu este sfânt precum Tu Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Pământul se răneşte, când noi săvârşim păcate şi mâ­nia Ta o porneşte asupra noas­tră, întru tot Îndurate Împărate; dar iartă, Stăpâne, pe robii Tăi.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Clătinând Doamne, pămân­tul, l-ai întărit iarăşi, dojenind şi întorcând neputinţa noastră, vrând prin aceasta să ne întă­rim cu Dumnezeiască frica Ta, Preabunule.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Să fugim, fraţilor, de păca­tele cele ce nasc moarte amară şi cutremure prea grele şi răni nesuferite; şi pe Dumnezeu cu chipuri de pocăinţă să-L înduplecăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce Una eşti Bună, pe Cu­vântul Cel Preabun roagă-L în­delung să ne apere de nenoro­cirea cutremurului şi de toată mânia, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, rugămu-ne. 

Cântarea a 4-a

Irmosul:

Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu Dumneze­iască cuviinţă, cântă, grăind: din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Tu, Doamne, Care clatini pă­mântul voind, întăreşte-ne, Stă­pâne, întru frica adevărului, pe noi, pe toţi cei clătinaţi de lovi­turile vicleanului luptător.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Cu Dumnezeiască voia Ta clatini toate şi înspăimântezi ini­mile celor ce locuiesc pe pă­mânt, Stăpâne. Dar slăbeşte, Doamne, valurile dreptei Tale mânii.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Neavând nicicum în mine frica Ta, înspăimântezi cu cutre­mur inimile celor de pe pă­mânt, Unule Mult Îndurate; dar, după obicei, fă minunate spre noi milele Tale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Locaş a lui Dumnezeu, Stă­până, pe tine ştiindu-te, în sfân­tul tău locaş mâinile cu umi­linţă ridicăm spre rugăciune; vezi suferinţa noastră şi ne dă ajutor. 

Cântarea a 5-a

Irmosul: Cu Dumnezeiască Străluci­rea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le; ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi din negura greşelilor.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Şi tu, inimă, clatină-te acum, văzând ameninţarea lui, Dum­nezeu stându-ţi asupra şi te roagă: cruţă pe poporul Tău, Stăpâne Doamne şi potoleşte mânia Ta, Îndurate.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Poporul şi cetatea pe care le-ai câştigat cu Sângele Tău, Iisuse, nu le da spre pieire; nu lăsa să se tulbure pământul cu cutremur groaznic; ceata Apos­tolilor Te roagă pe Tine.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

De la căile Tale, Stăpâne, cele drepte, abătându-ne cu minte răzvrătită, la mânie Te-am în­tors pe Tine Cel Îndurător şi Care nu ţii minte răul; ci, Milostiv fii, Îndurate, robilor Tăi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Acum a venit vreme de aju­tor, acum trebuie împăcare, Preacurată, către Fiul tău şi Domnul; roagă-L să se îndure de noi, cei ce am păcătuit împotriva Lui şi să ne izbăvească de această mânie de acum. 

Cântarea a 6-a.

Irmosul: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Neavând Stăpâne îndrăz­neală, noi smeriţii, a ne ruga Înălţimii Tale, pe îngerii Tăi cei aleşi îi înduplecăm spre căldu­roasă rugăciune; pentru dânşii, izbăveşte-ne pe noi de mânia Ta.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Acum am cunoscut, Doamne, că ne-ai voit pe noi şi nu ne-ai ţinut sub pământ pentru păca­tele cele cumplite; pe noi cei ce mult am greşit. Pentru aceasta cu mulţumire Te slăvim.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Porunceşti să se cutremure temeliile pământului, ca noi smeriţii să încetăm a ne clătina din starea cea mai bună a virtuţilor şi să ne întărim cu frica Ta, Cuvinte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfântă Dumnezeiască Mirea­să, milostiveşte-te spre poporul tău cel strâmtorat acum şi cu rugăciunile tale cele de Maică, opreşte degrabă mânia lui Dum­nezeu ce este asupra noastră, rugămu-ne ţie. 

CONDAC, glasul al 6-lea.

Podobie: Plinind rânduiala cea…

Mântuieşte-ne Doamne, pe noi toţi de cutremurul cel greu şi de rănile cele nesuferite, pen­tru păcatele noastre. Miluieşte, Doamne, pe poporul care l-ai câştigat cu scump Sângele Tău, Stăpâne; şi cetatea Ta să nu o dai pierzării prin cutremurul cel înfricoşător, că alt dum­nezeu afară de Tine nu ştim. Şi strigă celor ce-Ţi cântă Ţie: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră. 

Cântarea a 7-a.

Irmosul: Îngerul a făcut cuptor dă­tător de rouă cuvioşilor tineri; iar pe haldei, arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe tiranul l-a plecat a strigat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Prealăudat eşti Doamne, Îndelung Răbdătorule, că n-ai omorât pe robii Tăi cu înfricoşătoarea clătinare a pământu­lui; ci, numai ne-ai îngrozit, căutând să ne întoarcem de la rele şi să înviem noi toţi.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Suspinuri din inimă să înăl­ţăm şi lacrimi să vărsăm, ca Milostiv să avem pe Stăpânul Hristos, Cel Ce ne îngrozeşte că va să ne sfărâme cu cutremur, pentru mulţimea păcatelor.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Vai să strigăm şi mâinile să ne întindem către Dumnezeu Cel Preaînalt şi să încetăm de acum a mai face rău! Iată, Mân­tuitorul mâniindu-se, cutremură tot pământul, vrând să ne întărească.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Caută, Preacurată, miluieşte pe robii tăi, cei ce vor să piară întru mânia lui Dum­nezeu şi întru iuţimea cea mare şi înfricoşătoare a îngrozirii acesteia de acum, ce ne-a venit asupra, pentru mulţimea păca­telor noastre celor multe. 

Cântarea a 8-a.

Irmosul: Din văpaia cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Dreaptă mânia Ta aceasta, Iubitorule de oameni, venindu-ne asupra fără de veste, ne-am tulburat; şi cu deznădăjduire cu totul suntem cuprinşi, văzându-Te tulburat asupra noastră, Îndurate.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Să întindem credincioşilor, mâinile şi ochii către Unul Stă­pânul, Cel Ce poate să mântu­iască şi să grăim: Hristoase, în­toarce mânia Ta de la noi, Iubitor de oameni fiind.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Mii de îngeri, adunarea mu­cenicilor, Sfânta ceată a proo­rocilor, a Apostolilor, a cuvio­şilor, a ierarhilor, te roagă pe Tine, Stăpâne: iartă pe po­porul Tău cel smerit!

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Îndurate, Cel Ce ştii neputin­ţa noastră şi toată alunecarea şi neîndreptarea, slăbeşte mânia şi tulburarea o alină şi cu mila Ta milostiveşte-Te spre lume.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Milostivă de Dumnezeu Năs­cătoare, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Cel Milostiv, vezi suferinţa şi suspinul poporului tău şi grăbeşte a-L ruga să se milostivească spre noi. 

Cântarea a 9-a.

Irmosul: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Cetele îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oame­nilor Cuvântul Întrupat; pe Care, mărindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Iată noi toţi am greşit şi cu frică, pământul, cel ce nimic n-a greşit, groaznic se chinu­ieşte. Că, certându-ne pe noi, Iubitorule de oameni, pe acesta tot îl clatini, ca să luăm simţire şi să ne îngrijim de mântuirea noastră.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Cel Ce eşti al ceasurilor şi al vremilor Domn, într-o clipeala ai vrut să sfărâmi pe robii Tăi, dar din multă milostivirea Ta, Stăpâne, Te-ai oprit; mulţumim Ţie noi, cei fără de răspuns, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Scapă, Îndurate, de cutre­mur, de sabie, de robia cea amară, de năvălirea vrăjma­şilor, de foamete şi de ciumă şi de orice altă pedeapsă, cetatea Ta şi toată ţara celor ce cu credinţă Te laudă pe Tine.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!

Pământul fără limbă strigă suspinând: pentru ce cu multe rele mă întinaţi voi, oamenii? Că Stăpânul, cruţându-vă pe voi, tot pe mine mă biciuieşte. Luaţi simţire şi prin pocăinţă faceţi pe Dumnezeu Milostiv.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce n-ai luat stricăciune întru naştere, din toată strică­ciunea scoate-ne pe noi pe toţi, Fecioară şi din cutremur prea greu şi din necaz; alină mânia Stăpânului cu reîmpăcările cele de Maică, Ceea ce eşti de Dum­nezeu cu har Dăruită. 

SEDELNA Cutremurului, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce…

Fiindcă te-ai milostivit şi ne-ai izbăvit pe noi, de mânia Ta cea de nesuferit, ce a venit asupra noastră, noianul iubirii de oa­meni arătându-ne, Hristoase, acum bine mulţumim Ţie. Fereşte-ne pe noi, cei pedepsiţi pentru toate relele noastre, care ne omoară şi caută spre noi milostivindu-Te, Mântuitorule, pentru rugăciunile Celei ce Te-a născut pe Tine.