http://basilica.ro/sinod-ierarhii-din-mitropolia-munteniei-si-dobrogei-s-au-reunit-la-resedinta-patriarhala/
Zugravul Parvu Mutu sau monahul Pafnutie de la Manastirea Robaia
Fiu al plaiurilor argesene, Parvu Mutu s-a nascut la 12 octombrie 1657, la Campulung Muscel, in familia preotului Ioan Parvulescu.
Copilaria i-a fost marcata de moartea celor cinci frati mai mari si a mamei sale, Parvu Parvescu ramanand in ingrijirea tatalui, pe atunci preot la biserica din Visoi si ulterior, calugarit sub numele de Paisie, la Manastirea Negru Voda (Campulung Muscel).
Copilului Parvu ii placea sa stea in preajma monahilor zugravi, sa-i urmareasca la lucru. Calugarii remarca repede talentul copilului, iar Parintele Evghenie s-a ostenit sa-i descifreze primele taine ale zugravirii.
Prin bunavointa boierului Tudoran Vladescu, prieten cu preotul Ivan, tanarul Parvu Mutu este trimis in Bucovina sa invete arta picturii religioase. Se pare ca aici a fost ucenicul unui vestit zugrav rus.
Impresionat de monumentele religioase, calatoreste mult in Moldova, perioada petrecuta aici fiind hotaratoare in formarea sa artistica de mai tarziu.
Intors din Moldova, la varsta de 24 de ani, incepe activitatea alaturi de Parintele Evghenie; biserica manastirii Negru Voda fiind primul lacas pictat de Parvu Mutu.
Apreciat de boierii Cantacuzino, ajuns pictorul lor de familie, Parvu Mutu traieste partea cea mai importanta a vietii sale artistice.
In 1700 se casatoreste cu jupaneasa Tudora alaturi de care vreme de 18 ani duce o viata plina de echilibru si multumiri.
De aceea, decesul sotiei sale l-a afectat profund si, asemenea tatalui sau, in aceleasi imprejurari, isi indreapta pasii spre viata monahala;
Se calugareste sub numele de Pafnutie la Manastirea Margineni – Prahova. Alaturi de el intra in manastire si unul dintre cei doi fii ai sai, care l-a insotit la manastire.
Dupa o scurta vietuire la Margineni o noua incercare ii tulbura sufletul: decesul fiului sau, monahul Gherasim. Simtind nevoia unui alt loc de alinare a suferintelor, Parvu Mutu paraseste manastirea Margineni.
Plin de vigoare artistica, rand pe rand, talentatul pictor se perinda de la un lacas la altul al familiei Cantacuzino. Fie la bisericile din curtile domnesti, fie la cele din schiturile si manastirile pe care acestia le ctitoreau.
Bisericile schiturilor si manastirilor Marginei, Lespezi, Filipesti – Targ, Filipestii de Padure, Sinaia, din judetul Prahova, apoi biserica Sf. Gheorghe Nou si Fundenii Doamnei din Bucuresti, Adormirea Maicii Domnului din Ramnicu Sarat, sunt cateva dintre lacasurile pictate de marele artist.
Aduna in jurul sau multi ucenici, creand o adevarata scoala de pictura religioasa.
Parvu Mutu s-a impus ca portretist, mai ales in realizarea tablourilor votive. In bisericile pictate de acesta au ramas si renumite autoportrete. Cel de la Manastirea Margineni infatiseaza un personaj tanar, cu trasaturi fine, armonioase, fizicul firav contrastand cu privirea plina de darzenie.
Pe langa mestesugit zugrav in fresca, Parvu Mutu a fost si un iscusit iconar. Din truda sa in arta iconografiei au ramas cateva icoane, pastrate in colectia de arta a muzeului manastirii Sinaia.
Datata anul 1694, „Treimea de la Mamvri” este cea mai frumoasa, ca executie artistica, distributie artistica a personajelor, colorit si desen.
Vizitand muzeul si oprindu-se in fata icoanei, Nicolae Iorga aprecia ca „un mare pictor a lucrat aici”, adaugand ca „…bine reprodusa (aceasta icoana n.a.), ar trebui sa se regaseasca in casele noastre”.
Cautand alinare sufleteasca dupa decesul fiului sau, Parvu Mutu se schivniceste la Manastirea Robaia, vestita prin aleasa viata duhovniceasca, linistea si frumusetea locurilor.
Cu numele de schimonahul Pafnutie, duce o viata plina de smerenie, in mica obste de calugari.
Aici ramane pana la sfarsitul vietii, in 1735; aici isi alege locul de odihna vesnica, exprimandu-si dorinta de a fi inmormantat la Robaia.
In vechea manastire n-a mai ramas nici o lucrare a marelui pictor si nu s-a pastrat nici locul mormantului.