Fiule Timotei, vrednic de crezare, este cuvântul: de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte. Se cuvine dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii, nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa; căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului. Dar el trebuie să aibă şi mărturie bună de la cei din afară, ca să nu cadă în ocară şi în cursa diavolului. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind în două feluri, nu dedaţi la vin mult, neagonisitori de câştig urât, păstrând taina credinţei în cuget curat. Dar şi aceştia să fie mai întâi puşi la încercare, apoi, dacă se dovedesc fără prihană, să fie diaconiţi. Femeile (lor), de asemenea, să fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate. Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure femei, să-şi chivernisească bine casele şi pe copiii lor. Că cei ce slujesc bine, rang bun dobândesc şi mult curaj în credinţa cea întru Hristos Iisus.
Zis-a Domnul pilda aceasta: era un om bogat care avea un iconom; şi au pârât pe iconom către el că-i risipeşte avuţiile. Deci l-a chemat şi i-a zis: ce este aceasta ce aud despre tine? Să-mi dai socoteala iconomatului tău, căci nu mai poţi să fii de acum înainte iconom. Atunci iconomul şi-a zis: ce voi face, căci stăpânul meu ia iconomatul de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, îmi este ruşine. Ştiu ce voi face, ca să mă primească oamenii în casele lor, dacă voi fi scos din iconomat. Şi chemând unul câte unul pe datornicii stăpânului său, a întrebat pe cel dintâi: cât eşti dator stăpânului meu? Acela i-a răspuns: o sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: ia-ţi zapisul tău, şezi jos şi scrie de grabă cincizeci. După aceea a întrebat el pe altul: dar tu, cât eşti dator? El a răspus: o sută de măsuri de grâu. I-a zis lui iconomul: ia-ţi zapisul tău şi scrie optzeci. Iar stăpânul a lăudat pe iconomul cel nedrept, pentru că a lucrat înţelepţeşte; căci fiii veacului acestuia sunt faţă de însuşi neamul lor mai înţelepţi decât fiii luminii. Deci şi Eu zic vouă: faceţi-vă prieteni din mamona al nedreptăţii, pentru ca, dacă veţi sărăci, să vă primească aceia în locuinţele cele veşnice.