În zilele acelea, atenienii au luat cu ei pe Pavel, l-au dus în Areopag, zicând: Putem să cunoaştem şi noi ce este această învăţătură nouă, grăită de tine? Căci tu aduci la auzul nostru lucruri străine. Voim deci să ştim ce vor să fie acestea. Toţi atenienii şi străinii, care locuiau acolo, nu-şi petreceau timpul decât spunând sau auzind ceva nou. Şi Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis: Bărbaţi atenieni, în toate vă văd că sunteţi foarte evlavioşi. Căci străbătând cetatea voastră şi privind locurile voastre de închinare, am aflat şi un altar pe care era scris: «Dumnezeului necunoscut». Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându-L Îl cinstiţi, pe Acesta Îl vestesc eu vouă. Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini, nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate, şi a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului, aşezând vremile cele de mai înainte rânduite şi hotarele locuirii lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipăi şi L-ar găsi, deşi nu e departe de fiecare dintre noi, căci în El trăim şi ne mişcăm şi suntem, precum au zis şi unii dintre poeţii voştri: căci ai Lui neam suntem şi noi.
În vremea aceea sfat au făcut fariseii împotriva lui Iisus şi au zis între ei: vedeţi că nimic nu folosiţi! Iată că lumea s-a dus după Dânsul. Şi erau unii greci între cei care veniseră să se închine la praznic; aceştia s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii şi l-au rugat, zicând: Doamne, voim să vedem pe Iisus. A venit Filip şi i-a spus lui Andrei, şi apoi Andrei şi Filip I-au spus lui Iisus. Iar Iisus le-a răspuns, zicând: a venit ceasul ca să se preamărească Fiul Omului. Adevărat, adevărat zic spun vouă, că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne numai el, iar dacă va muri, aduce multă roadă. Cel ce-şi iubeşte sufletul său îl va pierde; iar cel ce-îşi urăşte sufletul său în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa cea veşnică. Dacă slujeşte cineva Mie, să vină după Mine şi, unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă va sluji cineva Mie, îl va cinsti Tatăl Meu. Acum sufletul Meu este tulburat, dar ce voi zice? Părinte, izbăveşte-Mă pe Mine de ceasul acesta! Dar pentru aceasta am venit: la ceasul acesta. Părinte, preamăreşte numeleTău. Atunci a venit glas din cer: l-am preamărit şi iarăşi Îl voi preamări. Iar poporul, care era de faţă şi auzea, zicea: a fost tunet! Alţii ziceau: a vorbit cu El un înger. Iisus a răspuns şi a zis: nu pentru Mine a venit glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul acestei lumi va fi izgonit afară. Iar Eu, când voi fi înălţat de pe pământ, pe toţi îi voi trage la Mine. Iar aceasta o zicea, arătând cu ce moarte avea să moară. Atunci mulţimea I-a răspuns: noi am auzit din Lege că Hristos rămâne în veci, deci cum zici Tu că trebuie să fie înălţat Fiul Omului? Cine este Acesta, Fiul Omului? Atunci Iisus a zis către ei: puţină vreme mai este Lumina la voi. Umblaţi până când aveţi Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; căci cel ce umblă pe întuneric nu ştie unde merge. Până când aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fiii Luminii.
Hristos a înviat!