[Rom. l, 18-27; Mt. 5, 20-26]

„De nu va prisosi mai mult dreptatea voastră decât a cărturarilor si a fariseilor, nu veţi intra întru împărăţia cerurilor.” Trăsătura cărturarilor: cunoaşterea legii fără silinţă de a trăi potrivit legii. Trăsătura fariseilor: destoinicia purtării din afară fără vreo grijă deosebită pentru îndreptarea simţirilor şi cugetelor inimii. Amândouă aceste stări duhovniceşti sunt osândite a rămâne în afara împărăţiei cerurilor. Aşadar, fiecare să primească de aici lecţia de care are trebuinţă. De învăţat legea evanghelică, e bine s-o înveţi; dar cu condiţia să-ţi rânduieşti viaţa pe potriva cunoştinţelor pe care le ai. În purtare caută să fii vrednic, dar vrednice să-ţi fie şi simţirile dimpreună cu stările lăuntrice ale inimii. Ai aflat ceva? Nu te opri la simpla cunoaştere, ci mergi mai departe şi trage încheierea – ce te îndatorează să faci această cunoaştere şi cu ce prilej și pune în cugetul tău ca negreşit să faci astfel; iar purtarea ta să fie în aşa fel ca nu simţirile şi stările tale sufleteşti să se ascundă în spatele faptelor din afară, ci faptele din afară să fie stârnite de simţirile si stările sufleteşti, oglindindu-le pe acestea cu limpezime. Rânduindu-ţi în acest chip întocmirea lăuntrică, vei fi mai presus decât fariseii şi cărturarii, iar uşile împărăţiei nu vor rămâne zăvorâte înaintea ta. 

Sursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)