VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. OBÂRȘIA.

Sfântul Apostol Pavel scrie în Epistola către ro­mani că „de este pârga sfântă, şi frământătura este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, sunt şi ramurile” (Rom. 11, 16).

Pururea pomenitul meu Stareţ, Părintele Haralam­bie, care în lume se numea Haralambie Galanopulos, era originar din binecuvântatul Pont, rodul evlavioşilor părinţi Leonidas şi Despina.

Aşa cum citim în Sinaxarele Bisericii Ortodoxe, vedem că o mare mulţime de sfinţi provin din părinţi sfinţi. De aceea am considerat că este de folos să schiţez în puţine cuvinte arborele genealogic al Stareţului şi mai ales pe evlavioşii lui părinţi.

Aceştia, la rândul lor, provin din altă rădăcină sfântă. Leonidas a fost fiul evlavioşilor părinţi Dimitrie şi Sotiria. Din numeroasa lor familie, doi dintre copii s-au distins ca monahi. Primul a fost Anastasie, mo­nahul Arsenie de mai târziu, cunoscutul ascet şi împreună-nevoitorul Stareţului losif, marele isihast al zilelor noastre. Al doilea copil a fost Partenia, care mai apoi a devenit monahia Eupraxia, ucenica harismaticului isihast Ieronim al Eghinei. Dar şi Leonidas, aşa cum spunea de mic, ardea de setea de a deveni monah. Se vede însă că „alta a fost voia Domnului.”

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie – Dascălul rugăciunii minții, trad. și ed. de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 19-20)

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *