PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A PS IUSTIN, EPISCOPUL MARAMUREŞULUI ŞI SĂTMARULUI (2017): Dumnezeu, Biserica şi toate neamurile pământului binecuvintează familia

Pastorala PS Iustin

„Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de Har și de adevăr” (Ioan 1, 14)

În lumina, pacea, bucuria și slava Preasfintei Treimi, care se revarsă neîncetat peste poporul lui Dumnezeu cel dreptcredincios, iată-ne din nou îmbră­cați în veșmintele virtuților creștine pregătite în cele 40 de zile de post și în straie nobile de sărbătoare, ajunși la zi de Mare Praznic împărătesc, Sărbătoarea Crăciunului, când contemplăm cu evlavie și recunoștință Nașterea Pruncului Iisus de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, în peștera din Betleemul Iudeii. Intrarea Fiului lui Dumnezeu în istoria dramatică a omenirii căzute în păcatul neascultării nu este altceva decât rodul iubirii milostive a Tatălui, Care a dorit să restaureze capodopera creației Sale – Omul, aducându-l din nou acasă, în familie și în iubirea Preasfintei Treimi (…)

„Lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt văzduhuri” (Efeseni 6, 12). Pentru a distruge creștinismul, începi cu „biserica cea mică”, sau biserica de acasă – FAMILIA.

În Maramureș și Sătmar, credința, Familia, Biserica și Neamul sunt valori ale li­bertății și demnității poporului român și creștin și nu se trădează ori negociază, ele se păzesc și se apără cu sfințenie și dârzenie. Forțe întunecate și demonice au lucrat și lucrează mereu la distrugerea proiectului veșnic al lui Dumnezeu: Familia naturală, așa precum, la început, diavolul a lucrat cu vicleșug la căderea lui Adam și a Evei, primul proiect al Ziditorului, restaurat însă pentru totdeauna prin Întruparea Fiului Său. Va accepta, oare, femeia să nu i se mai spună MAMĂ, ocrotitoarea și căldura căminului, când noi toți știm că femeia a înfrumusețat lumea, aducând pe pământ pe toți fiii lui Adam, deveniți prin Botez fii ai lui Dumnezeu și sfinți, iar „Una între femei” – Maica Domnului – a adus lumii mântuirea prin Nașterea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii? Va accepta, oare, bărbatul, stâlpul familiei, să nu i se mai spună TATĂ, ca unuia care a înțeles menirea lui de a aduce pe lume urmași cărora să le încredințeze moștenirea: familia, comunitatea, societatea și lumea cu frumusețea și normalitatea ei? Dumnezeu, Biserica și toate neamurile pământului binecuvintează familia: mama, tata și copiii, iar pruncul Iisus prin nașterea și creșterea alături de mama Sa, Fecioara Maria și Sfântul și Dreptul Iosif, protectorul Său în Nazaretul Galileii, înnobilează, binecuvintează și sfințește familia ca fiind locul sigur unde copiii să crească și să sporească „cu înțelepciunea și cu vârsta înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor” (Luca 2, 40).

Să ne rugăm fierbinte și cu credință puternică în ajutorul lui Dumnezeu, cerându-I să apere Biserica, Familia, Neamul, cultura creștină și credința străbună, pentru că numai aceste valori veșnice pot garanta libertatea, demnitatea și dăinuirea popoarelor în istorie. În același timp, să nu lăsăm totul în grija lui Dumnezeu, care sigur nu ne va părăsi niciodată, dar care așteaptă de la noi creștinii, în general, și creștinii ortodocși, în special, să fim oameni responsabili, să luăm atitudine față de derapajele unei societăți secularizate, desacralizate și dezrădăcinate, bazată pe consum și preocupată de opinia celor din jur și de imagine și care încearcă să relativizeze și să desființeze poruncile și legea lui Dumnezeu și să le înlocuiască cu legi împotriva firii și a zidirii, care să justifice păcatul, căderea, imoralitatea și anormalitatea.

Hristos n-a ținut seama de ostilitatea arătată de com­patrioții Săi în vremea Sa, care îi erau total potrivnici, ci Și-a îndeplinit misiunea. Aflăm acest lucru din rugăciunea Sa arhierească: „Lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit” (Ioan 17, 4). „Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvântul Tău l-au păzit” (Ioan 17, 6) și ne-a spus și nouă: „Îndrăzniți! Nu vă temeți! Am biruit”. Cu Hristos vom fi biruitori în apărarea dreptei credințe, a familiei, a neamului, a țării și a tot ce înseamnă sufletul unui popor în fața lui Dumnezeu și a istoriei.

Anul 2018 a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „Anul omagial al unității de credință și de neam” și „Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918”. Sărbătorind Centenarul Marii Uniri, vom cinsti pe toți marii bărbați ai Neamului și Bisericii, omagiindu-i ca cei ce au înțeles să-și apere Țara, Credința, Familia, Biserica și poporul cu demnitate și curaj, dovedindu-se vrednici de moștenirea numită ROMÂNIA creștină, pe care ne-au lăsat-o uriașii făuritori ai Marii Uniri: Regi, Ierarhi, Cărturari, Băr­bați de Stat și mărețul popor român care a trăit ora lui astrală în 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, și pe care o să-i comemorăm pe parcursul anului 2018.

Dragi tineri, fii ai Patriei, Bisericii și Neamului, vă îndemnăm să prețuiți și să iubiți darul cel mai scump – tinerețea. Trăiți-o frumos, în libertate, cu responsabilitate, dar nu uitați că libertatea și demnitatea se obțin greu și se apără și mai greu, cu multă luptă, cu minte limpede, cu educație adevărată și cultură creștină și națională. Fiecare popor din Europa își promovează și afirmă valorile naționale. Acest lucru se cuvine să-l facem și noi. Nicolae Steinhardt (Părintele Nicolae de la Rohia) v-ar spune: „Nu serviți tot ce se vinde pe tarabă”, faceți o selecție adevărată și inteligentă, deoarece ar fi păcat să nu țintiți viața cu Hristos pe parcursul unui secol, în locul unei vieți trăită în plăceri trecătoare și, de multe ori, ucigătoare. Țara și Biserica au dureros de mare nevoie de voi!

În încheiere, îndemnăm pe toți păstorii și păstoriții să nu uităm niciodată colindul care ne aduce aminte an de an că: „Dumnezeu Preasfântul/Colindând pământul/A vrut să nu mai fie/Potop și urgie/Dumnezeu Preabunul/Ne-a trimis Crăciunul!”. Să deschidem larg porțile Betleemului, inimile noastre, spre a-L primi pe Iisus-Pruncul sub chipul copiilor colindători, al pelerinilor rătăcitori, al săracilor, străinilor și bolnavilor răbdători, căci în acest fel vom sărbători adevărat, creștinește și cum se cuvine Crăciunul. Nimeni să nu fie trist de sărbători, căci a venit la noi Domnul, sub chipul pruncului din ieslea Betleemului, ci să cântăm împreună cu îngerii, cu bucurie sfântă: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14). Vă dorim să petreceți sfintele sărbători ale Nașterii Domnului, Anului Nou și Bobotezei cu pace, sănătate, spor și ajutor sfânt de la Hristos și belșug în toate.

† PS Episcop Iustin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>