TÂLCUIREA EVANGHELIEI ZILEI (11 decembrie 2018)

sfantul_teofan_zavoratul_12

Lc. 21,12-19

„Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu.” Cine va trage în sine cât de puţin din duhul lumii, acela va deveni rece faţă de creştinism şi de învăţăturile lui. Această nepăsare se va schimba în ură atunci când omul întârzie în ea mult timp, fără să-şi vină în fire şi mai ales dacă se va lipi de el vreo frântură de învăţătură vătămătoare de suflet. Duhul lumii, cu toate învăţăturile vătămătoare de suflet care îl însoţesc, este un duh potrivnic lui Hristos, este duhul lui Antihrist; răspândirea lui înseamnă răspândirea urii faţă de credinţa creştină şi rânduielile creştine de viaţă. Se pare că în jurul nostru cam într-acolo se îndreaptă lucrurile. De vreme ce peste tot nu auzi decât răgete nelegiuite, nu este de mirare dacă în curând va începe să se întâmple ceea ce a prezis Hristos: „Vor pune mâinile pe voi… şi vă vor prigoni… şi veţi fi duşi… şi vă vor omorî”. Duhul lui Antihrist este întotdeauna acelaşi; ceea ce a fost la început va fi şi acum, poate în altă formă, dar cu acelaşi înţeles. Ce este de făcut, atunci? „Întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”. Rabdă, având pe buze şi în inimă cuvântul nestrămutat al mărturisirii adevărului.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)

SFÂNTA CUVIOASĂ MUCENIȚĂ RAFAILA DIN CIGHIRIN

Sfârșitul mărturisitor al Cuvioasei Mucenițe Rafaila, egumena din Cighirin 

          Zile pe prăznuire: 10 decembrie,19 decembrie, 24 mai, 24 august – ziua mucenicescului sfârșit 

În luna august a anului 1926, în orașul ucrainean Cighirin, șase membri ai organizației locale ,,Ateul”, beți fiind, au organizat o cumplită ,,judecată” a egumenei Mănăstirii Sfintei Treimi – Maica Rafaila, în vârstă de 49 de ani. În toiul nopții, au dat buzna în casa în care viețuiau surorile și au tras-o afară pe întâi-stătătoare. Au legat-o de un copac și i-au dat foc, poruncindu-i să-și scoată crucea de la piept și să le dea obiectele de cult din biserică. Văzând acestea, maicile au ieșit cu icoana Maicii Domnului ,,Rugul aprins”, rugând-o pe Preacurata să le ajute. Și, dintr-o dată, a izbucnit o ploaie puternică! Turbați de mânie, chinuitorii au aruncat-o pe Maica Rafaila într-o căruță și au dus-o la vechiul abator al orașului. Acolo, mireasa lui Hristos a fost batjocorită și chinuită în chip neomenesc: au lovit-o cu putere în cap, i-au rupt șase dinți de sus, i-au smuls părul, i-au rupt falca, i-au frânt coastele, mâna dreaptă și picioarele. La sfârșit, chinuitorii au împuns-o nemilos cu baionetele și-au îngropat-o de vie! Așa și-a aflat Cuvioasa Rafaila sfârșitul vieții acesteia, nelepădându-se nicicum de Mirele său iubit și alăturându-se slăvitei cete a Sfinților Mucenici.

Curând după mucenicie, o soră de la mănăstire, pe nume Marta, ce urmărise dintr-un ascunziș toate cele petrecute, a dezgropat trupul Muceniței și, în taină, l-a îngropat în cimitirul din Cighirin. În anul 2002, în urma unor cercetări, mormântul Cuvioasei Rafaila a fost găsit, iar moaștele sale au fost strămutate în biserica Mănăstirii. Mulți dintre cei ce se roagă Cuvioasei Mucenițe Rafaila se tămăduiesc de dureri de cap și de dinți, cât și de felurite boli de cap, mâini și picioare; șomerii își găsesc de lucru, cei flămânzi află hrană, cei fără casă primesc adăpost. Este ocrotitoarea călătorilor și a șoferilor. 

 Material realizat cu sprijinul obștii Mănăstirii Nera

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (10 decembrie 2018)

Ap. Evrei 3, 5-11; 17-19

Fraţilor, Moise a fost credincios în toată casa Domnului, ca o slugă, spre mărturia celor ce erau să fie descoperite în viitor, iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Şi casa Lui suntem noi, numai dacă ţinem până la sfârşit, cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda nădejdii noastre. De aceea, precum zice Duhul Sfânt: «Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie, unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au încercat, şi au văzut faptele Mele, timp de patruzeci de ani. De aceea M-am mâniat pe neamul acesta şi am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima, şi căile Mele nu le-au cunoscut, că M-am jurat în mânia Mea: Nu vor intra întru odihna Mea!».

Şi împotriva cui a ţinut mâine timp de patruzeci de ani? Oare nu împotriva celor ce au păcătuit, ale căror oase au căzut în pustie? Şi cui i S-a jurat că nu vor intra întru odihna Sa, decât numai celor ce au fost neascultători? Vedem dar că n-au putut să intre, din pricina necredinţei lor.

hamhhfafkgakfk

Ev. Luca 20, 27-44

În vremea aceea au venit la Iisus unii dintre saducheii care tăgăduiesc că este înviere şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris: dacă cineva are un fratele însurat şi acesta va muri neavând copii, atunci fratele să ia pe femeia văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său. Deci erau şapte fraţi; şi cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără copii. Pe femeie a luat-o atunci al doilea, dar şi el a murit fără copii. A luat-o pe ea şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte au murit, fără să lase copii. La urma tuturor a murit şi femeia. Deci, la înviere, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci câte şapte au avut-o pe ea de nevastă. Atunci, răspunzând lor, Iisus le-a zis: fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită; dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul ce va să fie şi învierea din morţi nici nu se însoară, nici nu se mărită. Căci nici să moară nu mai pot, fiindcă sunt la fel cu îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, de vreme ce sunt fiii învierii. Iar cum că morţii vor învia, însuşi Moise a arătat atunci când vorbeşte despre rug şi când numeşte pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacob. Iar Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor, căci toţi sunt vii în El. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, I-au zis: Învăţătorule, bine ai vorbit. De aceea nu mai cutezau să-L mai întrebe nimic. Atunci a zis către ei: cum spun cărturarii că Hristos este fiul lui David? Pentru că însuşi David zice în cartea Psalmilor: zis-a Domnul Domnului Meu, şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. Dacă David îl numeşte pe El Domn, deci cum este Fiu al său?

22 decembrie 2014: TÂLCUIREA EVANGHELIEI ZILEI

sf-theofan-zavoratul1

 Lc. 20,27-44

Saducheii aveau un argument împotriva învierii, pe care îl socoteau de nebiruit; Domnul însă l-a răsturnat în câteva cuvinte şi încă atât de limpede, că toţi au priceput şi i-au recunoscut pe saduchei biruiţi de adevărul spuselor Sale (Lc. 20, 27-40). Ceea ce erau pe atunci saducheii sunt acum necredincioşii de toate soiurile. Aceştia au născocit o sumedenie de presupuneri fanteziste, le-au ridicat la rangul de adevăruri de netăgăduit si se laudă cu ele, gândindu-se că nimeni n-are ce să mai spună împotriva lor. De fapt, aceste presupuneri sunt atât de deşarte, încât nici nu merită să-ţi deschizi gura împotriva lor. Toate filozofările lor sunt un castel din cărţi de joc: suflă şi se va dărâma. Nici nu trebuie combătute, ci tratate la fel ca visele. Când cineva combate un vis, nu se apucă să demonstreze neconcordanţe de ansamblu sau parţiale în vis, ci spune pur şi simplu: „Nu e decât un vis” şi cu asta problema e închisă. Iată, de pildă, teoria formării cosmosului din fragmente de nebuloasă, dimpreună cu „proptelele” sale: teoria generaţiei spontane, teoria darwinistă a evoluţiei speciilor şi acea născocire de necrezut care spune că omul se trage din maimuţă. Toate acestea sunt ca aiurarea unui lunatic. Citindu-le, ţi se pare că umbli în întuneric. Dar savanţii? Dar ce poţi să faci cu savanţii? Deviza lor este: „De nu vă place n-ascultaţi, dar nici să mint nu mă-mpiedicaţi”.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)

10 decembrie: Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Mina, Ermoghen şi Evgraf

Troparul Sfinţilor Mucenici Mina, Ermoghen şi Evgraf, glasul al 8-lea:

Cu înfrânarea omorând por­nirile şi îndemnurile cele arză­toare ale patimilor, ucenicii lui Hristos au luat harul de a alun­ga urmările bolilor celor nepu­tincioşi şi a face minuni, atât în viaţă, cât şi după moarte. Minune uimitoare cu adevărat! Că oase goale izvorăsc tămă­duiri. Slavă Ţie, Singurului Dumnezeu şi Ziditorului. Continuă să citești

9 decembrie: Canon de rugăciune către Sfânta Ana la Praznicul Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (3)

Tropar la Praznicul Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana, glasul al 4-lea:

Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă; că Dumnezeu auzind pe Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, mai presus de orice nădejde le-a făgăduit lămurit că vor naşte pe Fiica lui Dumnezeu, din care S-a născut Cel Necuprins, Om făcându-Se, poruncind Îngerului să-i strige: Bucură-te cea Plină de har, Domnul este cu tine. Continuă să citești

9 decembrie: Canon de rugăciune către Sfânta Ana la Praznicul Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (2)

Tropar la Praznicul Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana, glasul al 4-lea:

Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă; că Dumnezeu auzind pe Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, mai presus de orice nădejde le-a făgăduit lămurit că vor naşte pe Fiica lui Dumnezeu, din care S-a născut Cel Necuprins, Om făcându-Se, poruncind Îngerului să-i strige: Bucură-te cea Plină de har, Domnul este cu tine! Continuă să citești

9 decembrie: Canon de rugăciune către Sfânta Ana la Praznicul Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (1)

Tropar la Praznicul Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana, glasul al 4-lea:

Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă; că Dumnezeu auzind pe Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, mai presus de orice nădejde le-a făgăduit lămurit că vor naşte pe Fiica lui Dumnezeu, din care S-a născut Cel Necuprins, Om făcându-Se, poruncind Îngerului să-i strige: Bucură-te cea Plină de har, Domnul este cu tine! Continuă să citești