Arhive categorie: Viețile Sfinților

SFÂNTUL REGE ŞI MARTIR OLAV AL NORVEGIEI († 1030, sărbătorit la 29 iulie)

VIAŢA SFÂNTULUI MUCENIC OLAF, REGELE NORVEGIEI

Viaţa lui Olav Haraldsson (fiul lui Harald) a fost scrisă de poetul şi istoricul norvegian Snorri Sturlason (1179-1241) în Cronica regelui Norvegiei. Olav s-a născut în anul 995 şi încă de tânăr a devenit războinic viking, remarcându-se repede ca lider şi strateg. I-a urmat la domnie tatălui său, având sub stăpânire largi părţi din Norvegia. Pe când era adolescent a plecat într-un raid viking în ţările baltice, apoi s-a îndreptat spre Anglia, unde împreună cu năvălitorii vikingi norvegieni au cucerit în 1011 Canterbury şi au luat prizonier pe arhiepiscop. Regele Ethelred urma să plătească răscumpărare pentru el, însă a întârziat prea mult, aşa că arhiepiscopul a fost ucis. Când mănăstirile Lindisfarne, Jarrow şi Wearmouth de pe coasta estică a Angliei au fost prădate şi profanate de vikingii norvegieni, Alcuin ne spune că jalea a cuprins întreaga Europă : „Noi şi înaintaşii noştri locuim pe acest pământ sfânt de apropape trei sute de ani – spunea acesta în scrisoarea adresată regelui englez Ethelred – dar niciodată nu ne-a fost dat să vedem astfel de distrugeri în Britania, precum cea care a venit acum asupra noastră de la păgâni şi nimeni nu a putut crede că un astfel de atac ar putea veni de peste mare. Pictura bisericii Sfântul Cuthbert a fost murdărită de sângele preoţilor creştini şi prădată de podoabele sale. Locul cel mai sfânt din Britania a căzut pradă păgânilor”.

Hl_Olavs_daapOlav a intrat, în cele din urmă, în slujba Ducelui Richard al II-lea al Normandiei unde a avut primele contacte cu creştinismul. După o iarnă petrecută la Rouen, Olav a fost copleşit de frumuseţea şi profunzimea spiritualităţii creştine şi a primit Botezul. În urma unei viziuni, prin care era îndemnat de un bărbat să se întoarcă acasă, deoarce „va fi regele veşnic al Norvegiei”, navighează în 1015 spre nord, iar după mai multe bătălii a devenit rege peste cea mai mare parte a Norvegiei. Continuă să citești

100 ani de la martiriul Sfintei Ducese Elisabeta (verișoara Reginei Maria a României), sărbătoriți liturgic pe Muntele Măslinilor

Părticele din moaștele Sfintelor Noi Mucenițe Elisabeta, marea ducesă a Rusiei și Varvara monahia pot fi venerate într-o icoană-relicvar din biserica Schitului Sf. Gheorghe-Cloșca (Arhiepiscopia Tomisului), sfinte odoare ce constituie darul Maicii Elisabeta, Stareța Mănăstirii Sf. Maria Magdalena de pe Muntele Măslinilor, făcut egumenului Schitului tomitan mai sus numit (n. http://schitulclosca.ro)

Biserica Ortodoxă Rusă a sărbătorit miercuri, 18 iulie 2018, 100 ani de la martiriul Cuvioasei Mucenițe Elisabeta Feodorovna, Mare Ducesă a Rusiei și verișoară a Reginei Maria a României.

Cu această ocazie, Episcopul Nicolae de Manhattan (ROCOR) a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Sfânta Maria Magdalena din Ghetsimani, unde se păstrează cinstitele moaște ale celor două mucenițe.

Potrivit site-ului Misiunii rusești de la Ierusalim, alături de Episcopul Nicolae au slujit reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ruse din Ierusalim, Arhimandritul Aleksander Elisov, precum și alți clerici din Bisericile Ortodoxe Rusă, Ucraineană, Sârbă, Bulgară și Cehă.

Potrivit tradiției, la liturghie a asistat Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului și al întregii Palestine, care a fost însoțit de Arhiepiscopul Nectarie de Antidona.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, ierarhii Bisericii Ierusalimului și ai Bisericii Ruse au oficiat o rugăciune (moleben) înaintea sfintelor moaște ale Sfintei Mari Ducese Elisabeta.

Moaștele Sfintelor Mucenițe Elisabeta și Varvara au fost aduse la Ierusalim de egumenul Serafim Kuznetsov în timpul persecuțiilor ateiste.

Sfanta Ducesa Elisabeta Feodorovna
Sfânta Ducesă Elisabeta Feodorovna. Foto: Pinterest

Marea Ducesă Elisabeta Feodorovna

Marea Ducesă Elisabeta Feodorovna a Rusiei s-a născut în data de 1 noiembrie 1864, fiind fiică a Marelui Duce Ludovic IV de Hesse-Darmstadt și a Prințesei Alice, fiica Reginei Victoria a Marii Britanii și Irlandei.

A fost soția Marelui Duce Serghei Alexandrovici al Rusiei și sora Sfintei Alexandra Romanov, ultima împărăteasă a Rusiei, de la martiriul căreia s-au împlinit 100 de ani marți, 17 iulie 2018.

Elisabeta a fost crescută în religia luterană. Deși nu i s-a cerut să se convertească la ortodoxie, ea a ales să facă acest lucru în 1891.

La 18 februarie 1905, Serghei a fost asasinat la Kremlin de revoluționarul socialist Ivan Kaliaev. A fost un șoc teribil pentru Elisabeta, iar unii membri ai familiei s-au temut că a suferit o cădere nervoasă, însă Marea Ducesă și-a revenit repede.

Elisabeta l-a vizitat personal pe Kaliaev la închisoare, cerându-i să se pocăiască și spunându-i că îl va ruga pe Țarul Nicolae al II-lea să-l grațieze, însă revoluționarul a refuzat-o, susținând că moartea lui va sluji cauza revoluționară chiar mai mult decât moartea lui Serghei Alexandrovici. Kaliaev a fost spânzurat la 23 mai 1905.

După moartea soțului, Elisabeta a renunțat la rangul nobil și a primit cinul monahal. A ctitorit Mănăstirea Sfintelor Marta și Maria din Moscova, pe care a condus-o în calitate de stareță.

La scurtă vreme, în incinta mănăstirii a deschis un spital, o capelă, o farmacie și un orfelinat. Elisabeta și celelalte maici lucrau neobosite pentru săracii și bolnavii din Moscova. Adesea Elisabeta vizita cartierele sărace ale Moscovei și făcea tot posibilul pentru a îi ajuta pe săraci.

A suferit martiriul în data de 18 iulie 1918 fiind aruncată într-o mină părăsită din apropierea orașului Alapaevsk.

Biserica Ortodoxă Rusă le-a canonizat pe Marea Ducesă Elisabeta și pe monahia Varvara în 1992. Moaștele lor au fost aduse la Mănăstirea Sfânta Maria Magdalena de pe Muntele Măslinilor, la construirea căreia contribuise și Elisabeta cu soțul ei.

Foto: Misiunea Bisericii Ruse din Ierusalim

sursa: http://basilica.ro/100-ani-de-la-martiriul-sfintei-ducese-elisabeta-sarbatoriti-liturgic-pe-muntele-maslinilor/