Arhive categorie: Viețile Sfinților

100 ani de la martiriul Sfintei Ducese Elisabeta (verișoara Reginei Maria a României), sărbătoriți liturgic pe Muntele Măslinilor

Părticele din moaștele Sfintelor Noi Mucenițe Elisabeta, marea ducesă a Rusiei și Varvara monahia pot fi venerate într-o icoană-relicvar din biserica Schitului Sf. Gheorghe-Cloșca (Arhiepiscopia Tomisului), sfinte odoare ce constituie darul Maicii Elisabeta, Stareța Mănăstirii Sf. Maria Magdalena de pe Muntele Măslinilor, făcut egumenului Schitului tomitan mai sus numit (n. http://schitulclosca.ro)

Biserica Ortodoxă Rusă a sărbătorit miercuri, 18 iulie 2018, 100 ani de la martiriul Cuvioasei Mucenițe Elisabeta Feodorovna, Mare Ducesă a Rusiei și verișoară a Reginei Maria a României.

Cu această ocazie, Episcopul Nicolae de Manhattan (ROCOR) a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Sfânta Maria Magdalena din Ghetsimani, unde se păstrează cinstitele moaște ale celor două mucenițe.

Potrivit site-ului Misiunii rusești de la Ierusalim, alături de Episcopul Nicolae au slujit reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ruse din Ierusalim, Arhimandritul Aleksander Elisov, precum și alți clerici din Bisericile Ortodoxe Rusă, Ucraineană, Sârbă, Bulgară și Cehă.

Potrivit tradiției, la liturghie a asistat Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului și al întregii Palestine, care a fost însoțit de Arhiepiscopul Nectarie de Antidona.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, ierarhii Bisericii Ierusalimului și ai Bisericii Ruse au oficiat o rugăciune (moleben) înaintea sfintelor moaște ale Sfintei Mari Ducese Elisabeta.

Moaștele Sfintelor Mucenițe Elisabeta și Varvara au fost aduse la Ierusalim de egumenul Serafim Kuznetsov în timpul persecuțiilor ateiste.

Sfanta Ducesa Elisabeta Feodorovna
Sfânta Ducesă Elisabeta Feodorovna. Foto: Pinterest

Marea Ducesă Elisabeta Feodorovna

Marea Ducesă Elisabeta Feodorovna a Rusiei s-a născut în data de 1 noiembrie 1864, fiind fiică a Marelui Duce Ludovic IV de Hesse-Darmstadt și a Prințesei Alice, fiica Reginei Victoria a Marii Britanii și Irlandei.

A fost soția Marelui Duce Serghei Alexandrovici al Rusiei și sora Sfintei Alexandra Romanov, ultima împărăteasă a Rusiei, de la martiriul căreia s-au împlinit 100 de ani marți, 17 iulie 2018.

Elisabeta a fost crescută în religia luterană. Deși nu i s-a cerut să se convertească la ortodoxie, ea a ales să facă acest lucru în 1891.

La 18 februarie 1905, Serghei a fost asasinat la Kremlin de revoluționarul socialist Ivan Kaliaev. A fost un șoc teribil pentru Elisabeta, iar unii membri ai familiei s-au temut că a suferit o cădere nervoasă, însă Marea Ducesă și-a revenit repede.

Elisabeta l-a vizitat personal pe Kaliaev la închisoare, cerându-i să se pocăiască și spunându-i că îl va ruga pe Țarul Nicolae al II-lea să-l grațieze, însă revoluționarul a refuzat-o, susținând că moartea lui va sluji cauza revoluționară chiar mai mult decât moartea lui Serghei Alexandrovici. Kaliaev a fost spânzurat la 23 mai 1905.

După moartea soțului, Elisabeta a renunțat la rangul nobil și a primit cinul monahal. A ctitorit Mănăstirea Sfintelor Marta și Maria din Moscova, pe care a condus-o în calitate de stareță.

La scurtă vreme, în incinta mănăstirii a deschis un spital, o capelă, o farmacie și un orfelinat. Elisabeta și celelalte maici lucrau neobosite pentru săracii și bolnavii din Moscova. Adesea Elisabeta vizita cartierele sărace ale Moscovei și făcea tot posibilul pentru a îi ajuta pe săraci.

A suferit martiriul în data de 18 iulie 1918 fiind aruncată într-o mină părăsită din apropierea orașului Alapaevsk.

Biserica Ortodoxă Rusă le-a canonizat pe Marea Ducesă Elisabeta și pe monahia Varvara în 1992. Moaștele lor au fost aduse la Mănăstirea Sfânta Maria Magdalena de pe Muntele Măslinilor, la construirea căreia contribuise și Elisabeta cu soțul ei.

Foto: Misiunea Bisericii Ruse din Ierusalim

sursa: http://basilica.ro/100-ani-de-la-martiriul-sfintei-ducese-elisabeta-sarbatoriti-liturgic-pe-muntele-maslinilor/

SFÂNTA CUVIOASĂ ADELA (24 decembrie)

SFÂNTA CUVIOASĂ ADELA

 

Sfânta Adela, o prinţesă merovingiană, după moartea soţului său, Alberic, a intrat în mănăstirea din Pfalzel, mănăstire fondată chiar de ea. A fost stareța acestei mănăstiri. A murit în jurul anului 730.

            Sfânta Adela este renumită şi pentru viaţa şi activitatea unui nepot al său, Grigorie, pe care ea l-a luat în mănăstire şi s-a îngrijit de formaţia sa duhovnicească. Cu prilejul unei vizite a Sfântului Bonifatie, care se afla în trecere prin oraş, pe când stăteau la masă, nepotul stareţei, în vârstă de cincisprezece ani, a fost rugat să citească un text în limba latină, pentru a se respecta regula de a se citi cuvânt de folos în timpul mesei. La terminarea lecturii, Sfântul Bonifatie i-a cerut tânărului să facă un mic rezumat în limba vorbită de el, dar acesta nu a fost capabil. Atunci, Sfântul Bonifatie a ţinut pentru întreaga obște o omilie atât de frumoasă şi de atrăgătoare, încât Grigorie s-a hotărât să-l urmeze pe înflăcăratul predicator oriunde se va duce. El nu l-a mai părăsit pe învăţătorul său. L-a urmat nu numai pe drumurile Germaniei, dar şi pe drumul ştiinţei şi al sfinţeniei, ajungând să fie episcop, iar după moarte, a fost proslăvit în rândul sfinților şi este pomenit de Martirologiul Roman în ziua de 25 august.

            Sfântul Grigorie scoate din uitare oarecum viaţa Sfintei Adela, evenimentul fiind ca o licărire de lumină în contextul puținelor date care ni s-au păstrat din istoria vieții ei.

 

Rugăciune

Dumnezeule și Tată, prin harul Sfântului Tău Duh, Sfânta Cuvioasă Adela a stăruit în urmarea lui Hristos cel sărac şi smerit. Rugămu-Te dar, dăruieşte-ne, prin mijlocirea ei, harul, ca, înaintând cu stăruință și credincioșie, cu răbdare, ascultare, neprihănire și neagonisire în chemarea noastră, să putem ajunge la acea desăvârşire pe care ne-ai arătat-o prin Fiul Tău, Iisus Hristos, Domnul slavei. Amin.

 

SFÂNTUL IERARH SWITHUN († 862, sărbătorit la 15 iulie)

VIAŢA SFÂNTULUI IERARH SWITHUN

Sfântul Swithun este unul dintre cei mai cinstiţi sfinţi ierarhi din nordul Europei, fiind protectorul oraşului şi al catedralei din Winchester, Anglia, şi al oraşului şi al catedralei din Stavanger, Norvegia, unde vreme de câteva sute de ani s-au păstrat o parte din moaştele sale (braţul său). Sfinţii Ierarhi Calinic de la Cernica şi Swithun de Winchester sunt şi ocrotitorii parohiei noastre ortodoxe române din Stavanger, Norvegia.

Sfântul Swithun s-a născut în jurul anului 800 în Wessex iar după ce a devenit monah, apoi ieromonah, a fost foarte iubit şi căutat de foarte mulţi credincioşi datorită înţelepciunii şi vieţii sale virtuoase. Datorită râvnei, smereniei şi jertfelniciei sale şi-a câştigat repede renumele de misionar şi ajutător al celor din nevoi, fiind vestit pentru cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În această perioadă a ajuns şi mentorul regelui Aethelwulf de Essex şi a fiului acestuia Alfred. Continuă să citești

SFÂNTA MUCENIŢĂ SUNIVA (sec. X, sărbătorită la 8 iulie )

VIAŢA SFINTEI MUCENIŢE SUNNIVA DIN BERGEN

Sfânta Suniva s-a născut în secolul X şi este protectoarea Episcopiei Norvegiene Bjørgvin, a întregii coaste de vest a Norvegiei şi a mai multor parohii ortodoxe. Sfânta Muceniţă Suniva dimpreună cu Sfintele Muceniţe Filofteia de la Argeş şi Tatiana de la Craiova ocrotesc parohia noastră ortodoxă română din Bergen, Norvegia. Numele de Suniva este o formă scandinavă a numelui Sunngifu, care înseamnă, „Darul Soarelui”. Viaţa Sfintei Suniva a fost scrisă la Mănăstirea din Selje, în jurul anului 1170, în limba latină, fiind cuprinsă în lucrarea Acta Sanctorum.

Suniva a fost o prinţesă irlandeză creştină, deosebit de  frumoasă, fiind de mică crescută în învăţătura creştină. Murind tatăl său, Sunniva preia conducerea regatului, iar vestea despre frumuseţea şi înţelepciunea prinţesei s-a răspândit foarte rapid. Un rege păgân din acele locuri şi-a dorit foarte mult să o aibă de soţie, însă fecioara Suniva l-a refuzat nu doar pentru faptul că era păgân, dar mai ales pentru că dorea să-şi închine viaţa lui Hristos, Mirele ceresc. Continuă să citești

SFÂNTUL PREACUVIOS ANTONIE DIN DÂMSK, făcătorul de minuni (24 iunie)

12

Cuviosul Antonie s-a născut într-o familie evlavioasă din Novgorod în secolul al XII-lea și a devenit ucenicul Sfântului Varlaam (pomenit pe 6 noiembrie). A fost trimis într-o misiune la Constantinopol pentru nevoile mănăstirii și și-a continuat călătoria cu un pelerinaj la Sfintele Locuri. Întorcându-se în Rusia după cinci ani, l-a aflat pe Sfântul Varlaam pe patul de moarte, așteptându-și iubitul ucenic pentru a-și lua rămas bun de la el și a-l numi succesorul său (1193). Antonie s-a supus voinței părintelui său duhovnicesc, dar a renunțat la demnitatea sa câțiva ani mai târziu pentru a se retrage aproape de lacul Dâmsk, la cincisprezece verste distanță de Tihvin, în regiunea Novgorod, pe un deal pierdut în pădurea de nestrăbătut. Trăind la început într-o peșteră, iar mai apoi într-o colibă de lemn, făcea o foarte aspră nevoință și purta lanțuri. O mulțime de ucenici s-au adunat împrejurul lui și cu binecuvântarea Arhiepiscopului Isaia de Novgorod și cu ajutorul Cneazului Alexandru Nevski (pomenit pe 23 noiembrie), a întemeiat acolo o mănăstire închinată Sfântului Antonie cel Mare și Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului. După fericita sa adormire (24 iunie 1224), moaștele Cuviosului au atras o mulțime de pelerini.

(traducere: Protosinghel Leontie Fusa; sursa: ΝΕΟΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ ΤΗΣ ΟΡΘΟΔΟΞΟΥ ΕΚΚΛΗΣΙΑΣ, τομος δεκατος, ΙΟΥΝΙΟΣ, pag. 287)

01_Антоний_Дымский1

sursa imaginilor: http://dymskij.ru/svytyny_obiteli 

5 iunie: SFÂNTUL BONIFATIE, LUMINĂTORUL GERMANIEI

 

Sfântul Bonifatie, 5 iunie

VIAŢA SFÂNTULUI BONIFATIE, LUMINĂTORUL GERMANIEI

Urmând porunca Mântuitorului de a răspândi Evanghelia în întreaga lume (Matei 28, 19), dar şi modelul oferit de unii dintre apostolii (Sfinţii Apostoli Petru, Pavel, Iacob şi Simon Zelotul) şi ucenicii Mântuitorului, care au propovăduit în vestul Europei, urmaşii direcţi şi indirecţi ai acestora au continuat activitatea de propovăduire a Evangheliei. După căderea Imperiului Roman de Apus (476), prin măsurile luate de către Papa Grigorie cel Mare († 604) vor fi încreştinaţi englezii, care la rândul lor, în secolele VII şi VIII, vor încreştina aproape toate triburile germanice. Un rol foarte important în această misiune l‑a avut Sfântul Bonifatie, considerat de către unii ca fiind „cel mai mare sfânt de neam englez care a trăit vreodată”. Continuă să citești