Arhiva categoriei: Viețile Sfinților

SFÂNTUL IERARH PETRU, MITROPOLITUL MOSCOVEI (21 decembrie)

sfantul_ierarh_petru_mitropolitul_moscovei0

Sfântul Ierarh Petru, Mitropolitul Moscovei este prăznuit pe 24 august (mutarea Sfintelor Moaște), 5 octombrie (Soborul Sfinților Ierarhi ai Moscovei) și 21 decembrie.

În unele sinaxare este amintit ca Mitropolit „al Kievului și a Toată Rusia”, iar în altele „al Moscovei și a Toată Rusia”. Ambele denumiri sunt valabile.

Sfântul Ierarh Petru s-a născut în Volinia din părinți evlavioși, Teodor și Eupraxia. Chiar înainte de a-l naște pe fiul ei, Domnul i-a revelat Eupraxiei, binecuvântarea de care se va învrednici fiul ei.

La vârsta de 12 ani, tânărul Petru a intrat în mănăstire. El a studiat cu folos cărțile din acele vremuri și a îndeplinit cu înverșunare ascultările monahale. Viitorul sfânt și-a dedicat mare parte din timp studiind cu atenție Sfintele Scripturi, și de asemenea, a studiat iconografia ortodoxă, învățând tainele pictării icoanelor. Icoanele pictate de Sfântul Petru au fost împărțite fraților din mănăstire, dar și pelerinilor care vizitau mănăstirea. Continuarea

VIAȚA SFÂNTULUI SFINȚITULUI MUCENIC ERMOGHEN, PATRIARHUL MOSCOVEI (17 februarie)

ermogen, patriarhul Moscovei

Acesta se născu în Kazan în preajma anului 1530. După cum el însuși mărturisește, sluji ca preot într-o biserică a Sfântului Nicolae din apropierea târgului din Kazan. Mai apoi îmbrăcă haina monahală, iar din 1582 deveni arhimandrit al mănăstirii Schimbării la Față din Kazan, iar 13 mai 1589 fu uns episcop și cel dintâi mitropolit al Kazanului.

În vreme slujirii sale ca preot în biserica Sfântului Nicolae, fu aflată icoana Maicii Domnului din Kazan.

Cu binecuvântarea arhiepiscopului Ieremia al Kazanului, sfântul Ermoghen purtă pe brațe icoana de la locul aflării sale până la biserica Sfântului Nicolae unde slujea acesta. Având darul scrisului, sfântul Ermoghen scrise în anul 1594 despre minunata aflare a icoanei și minunile săvârșite prin harul ei.

În anul 1591, sfântul adună tătarii botezați de curând în biserică și vreme de mai multe zile îi învăță dreapta credință.

Un an mai târziu, în 1592, cinstitele moaște ale sfântului Gherman, arhiepiscopul Kazanului care trecuse la cele veșnice în Moscova la 6 noiembrie 1567, în vremea molimei, fură mutate în biserica Sfântului Nicolae unde slujea sfântul Ermoghen.

Mai târziu, cu binecuvântarea patriarhului Iov, sfântul Ermoghen mută moaștele sfântului Gherman în mănăstirea Adormirii Maicii Domnului Sviajsk.

La 9 ianuarie 1592, sfântul Ermoghen trimise o scrisoare patriarhului Iov prin care îi cerea binecuvânta pomenirea în Kazan a ostașilor care își dăduseră viața pentru apărarea dreptei credinței și a patriei în lupta împotriva tătarilor. Pomeni și numele a 3 mucenici care pătimiseră în Kazan pentru credința în Hristos. Cel dintâi era Ioan care se trăgea din Nijni Novgorod (pomenit la 24 ianuarie) și fusese prins de tătari. Ceilalți doi erau Ștefan și Petru, tătarii drept credincioși (pomeniți la 24 martie). Sfântul Ermoghen își mărturisi mâhnirea că numele acestor sfinți nu sunt pomeniți în Duminica Ortodoxiei și nu li se cânta „veșnica pomenire”.

Drept răspuns la scrisoarea sa, patriarhul hotărî la 25 februarie ca în ținutul Kazan să se săvârșească o panihidă pentru toți ostașii căzuți pe câmpurile de luptă din Kazan și din preajma acestuia în prima duminică după sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului (1 octombrie) și binecuvântă pomenirea martirilor, lăsând pe sfântul Ermoghen să stabilească ziua când se va săvârși aceasta. Sfântul Ermoghen trimise hotărârea patriarhului Iov în întreg ținutul Kazanului, cerând a se săvârși în ziua de 24 ianuarie Liturghii, Panihide și Litii în toare bisericile și mănăstirile din Kazan.

În anul 1595, prin râvna și evlavia sfântului ierarh Emorghen, fură descoperite cinstitele moaște ale sfântului Gurie, arhiepiscopul Kazanului și ale sfântului Varsanufie, episcopul Tverului. Nespusă îi fu bucuria când află trupurile lor și hainele ce îi acopereau necuprinse de stricăciune și pline de bună mireasmă.

Cneazul Teodor Ioannovici (1584-1598) porunci a se ridica în mănăstirea Schimbării la Față o biserică din piatră în care să fie așezate cu cinste și evlavie moaștele celor doi sfinți ierarh făcători de minuni. Sfântul Ermoghen însuși scrise vieție sfinților ierarhi Gurie și Varsanufie.

Fiind aflat vrednic, mitropolitul Ermoghen fu ales patriarg al Moscovei la 3 iulie 1606 în Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Iubitor al smereniei, sfântul Ermoghen sosi la catedrală așezat pe un măgar.

Slujirea sa în scaunul de patriarh fu săvârșită în vremuri tulburi. Sfântul păstor se osteni mult în lupta cu Uniația și încercarea catolicilor apuseni de a sfâșia poporul drept credincios.

Tulburările crescând tot mai mult, polonezii și trădătorii ruși dădură foc orașului, îl forțară pe sfântul patriarh să părăsească tronul patriarhal și îl închiseră în mănăstirea Ciudov.

În Lunea Săptămânii luminate din anul 1611, miliția rusească se apropie de Moscova și începu asediul Kremlinului care ținu câteva luni. Asediați în Kremlin, polonezii trimiseră mesageri sfântului Ermoghen cu cererea de a porunci miliției să părăsească orașul, amenințându-l cu moartea dacă se va împotrivi.

Sfântul păstor răspunse neînfricat: „Ce sunt amenințările voastre către mine? Eu mă tem numai de Dumnezeu. Dacă dușmanii noștri vor părăsi Moscova, voi binecuvânta ca miliția rusească să se retrag din Moscova, iar dacă rămân, binecuvântez ca aceasta să rămână neclintită și să își dea viața pentru credința cea adevărată”.

În vremea șederii sale în închisoare, sfântul Ermoghen trimise o ultimă scrisoare poporului rus în care binecuvânta biruința armatei asupra invadatorilor.

Comandanții ruși nu reușiră să ajungă la o înțelegere în preluarea Kremlinului și eliberarea sfântului Ermoghen. Din această pricină, sfântul păstor pătimi vreme de 9 luni în detenție îngrozitoare pentru ca la 17 februarie 1612, din pricina foamei, să își dea sufletul său cel râvnitor în mâinile Domnului.

În cele din urmă, ținutul rusesc fu eliberat, după cum binecuvântase sfântul Ermoghen. Trupul său fu înmormântat cu mare cinste în mănăstirea Ciudov, iar în anul 1654 fu mutat în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova unde săvârși mulțime mare de minuni.

Biserica îl proslăvi cu sfinții la 12 mai 1913. Pomenirea sa se săvârșește la 17 februarie (1612, mutarea sa la odihna cea veșnică), 12 mai (1913, proslăvirea sa cu sfinții) și 5 octombrie (Soborul Sfinților Ierarhi ai Moscovei).

SFÂNTUL MUCENIC MARIUS (19 ianuarie)

Sfantul Marius2

 

 

Roman Martyrology: Pe Via Cornelia, în cea de-a treisprezecelea milă înainte de Roma, în cimitirul din Ninfa, sfinții Marius, Marta, Audifax și Abaco, martiri (c. s. IV).

Etimologia Marius: proprie persoanelor care au crezut că au coborât din zeul Marte, este de origine latină.

Martha = doamnă, are origine aramaică.

Pomenirea Sfântului Mucenic Marius este legată de martiriul secolului al IV-lea, când exista o singură Biserică drept măritoare creștină şi când au fost uciși o puzderie de martiri, care și-au jertfit viața pentru Hristos. În martirologiu, împreună cu el sunt pomeniţi și Sfânta Muceniță Marta, soția lui, Audifax si Abacus, fiii săi și un preot Ioan. Cele cinci mărturii au fost relatate la aproximativ un secol după martiriu, ceea ce face dificilă separarea faptelor de tradițiile orale. Continuarea

13 decembrie: SFÂNTA OTILIA DE HOHENBURG (ALSACIA)

În vremea Regelui Austrasiei, Childeric al II-lea (650 – 675), ducele  Adalric (Etih), fiul intendentului suveranului, a vrut să întemeieze o mănăstire spre slava lui Dumnezeu. Niște vânători i-au au arătat un loc aflat pe o înălțime, care fusese pe vremuri fortificată. Aici a construit o biserică  și se pregătea să așeze călugări, când soția sa, Bereswinda, care era rudă cu Sfântul Leger (2 octombrie), a dat naştere unei fiice oarbe. Ducele a fost tulburat de aceasta și, deși era evlavios, a poruncit să fie omorâtă copila. Însă Bereswinda a încredințat-o unei slujnice care fusese dată afară și care a avut grijă de ea vreme de un an. Apoi  a dus-o la mănăstirea Balme (astăzi Baumeles Dames), a cărei stareță era o mătușă a Bereswinda. La un semn dumnezeiesc, episcopul irlandez Erhard de Ardagh, care pe vremea aceea străbatea Bavaria, a venit să o boteze cu numele de Otilia (Otilia înseamnă „lumina lui Dumnezeu”). Când a ieșit din scăldătoarea Botezului pentru a primi pecetea darului Sfântului Duh, copila și-a recăpătat vederea și l-a privit pe episcop cu ochi limpezi. Continuarea

SFÂNTUL CUVIOS MARCU GROPARUL DE LA LAVRA PEȘTERILOR DIN KIEV (29 dec.)

sf-marcu-groparul-kiev-lavra-pecerska-001

Acesta din clipa în care intră în mănăstire se dărui fără cruţare de sine ostenelilor, căci cele mai multe ceasuri ale nopţii le petrecea în rugăciune, dând trupul său numai puţină odihnă, tot astfel gusta numai puţină mâncare şi apă, iar ziua, afundat în adâncul peşterii sale, avea ascultarea să sape morminte pentru călugării care treceau la Domnul.

Cuviosul părinte era smerit şi cumpătat, iar orice lucru de prisos ajuns în mâinile sale îl dăruia îndată săracilor. Voind să îşi sporească nevoinţele îşi puse pe sub hainele sale sărăcăcioase bucăţi grele de fier pe care le purtă până la fericita sa adormire. Continuarea

SFÂNTUL SIMEON DE VERHOTUR, SIBERIA, RUSIA (18 decembrie)

3-sf-simeon-de-verhotur-70

Acesta s-a născut în jurul anului 1607 în Rusia, într-o familie de oameni de seamă și foarte evlavioși care si-au dat din plin osteneala pentru ca fiul lor să aibă o educație aleasă și să devină un creștin destoinic.

De la fragedă vârstă, sfântul Simeon își întoarse fața de la grijile și desfătările lumești, pentru ca în vremea tinereții să crească într-însul dorința de a se înstrăina de locul său natal pentru a-și putea închina viața lui Dumnezeu. Continuarea

SFÂNTUL CUVIOS NICON SUHOI SAU CEL USCAT DE LA LAVRA PEŞTERILOR DIN KIEV, UCRAINA (11 decembrie)

sf-cuv-nicon-suhoi-sau-cel-uscat-de-la-lavra-pesterilor-din-kiev-ucraina-1-1

Sfântul Cuvios Nicon Suhoi sau cel Uscat de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina

Acesta se trăgea dintr-o familie bogată, boierească, din Kiev. Dorind a sluji Domnului în chip desăvârșit, merse la marea Lavră a Peșterilor unde deveni în scurtă vreme unul dintre cei mai râvnitori monahi.
Continuarea

VIAȚA SFÂNTULUI AMFILOHIE, EPISCOPUL ICONIEI (23 noiembrie)

Viaţa Sfîntului Amfilohie, Episcopul Iconiei
(23 noiembrie)
 

Sfîntul Amfilohie, din copilărie iubind pe Dumnezeu, s-a făcut călugăr şi îşi petrecea viaţa pustniceşte. El, fugind de gîlcevile şi tulburările lumeşti, petrecea în singurătate într-un loc pustiu, slujind lui Dumnezeu cu osîrdie şi nevoindu-se într-o peşteră patruzeci de ani. Murind păstorul Bisericii Iconiei, îngerul Domnului s-a arătat noaptea lui Amfilohie şi i-a zis: „Amfilohie, să mergi în cetate şi să paşti oile cele dumnezeieşti!” Dar el n-a vrut.

Continuarea