Arhive categorie: Sfințenii

Sf. Serafim de Sarov, din Rusia în România. Moaştele sale vor fi aduse la Bucureşti de Patriarhul Kirill

Sf-Serafim-de-Sarov23

PF Kirill al Moscovei şi al întregii Rusii va participa anul acesta la manifestările religioase dedicate Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor. Preafericirea Sa va aduce din Rusia un fragment  din Sfintele Moaşte ale Sf. Cuv. Serafim de Sarov care apoi va fi oferit comunităţii ortodoxe ruse arondate Bisericii Sfântul Nicolae – Tabacu din Capitală.

Cele şase zile de sărbătoare dedicate hramului Catedralei Patriarhale vor fi deschise marţi, 24 octombrie 2017, de Procesiunea Calea Sfinţilor. În timpul acesteia, pe lângă Icoana şi Sfintele Moaşte ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, un fragment din Lemnul Sfintei Cruci, Icoana și Sfintele Moaște ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, va fi purtată şi icoana Sf. Cuv. Serafim de Sarov.


24-29 octombrie 2017: Pelerinajul la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor


Sfântul Serafim de Sarov a fost un ascet rus care a vieţuit la Mănăstirea Sarov din Rusia. Este unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi din lumea ortodoxă, mare făcător de minuni, cultul său luând amploare în secolul XX. Data sa de prăznuire este 2 ianuarie, iar în alte biserici şi 19 iulie, ziua aflării moaştelor sale.

Viaţa

Continuă să citești

21 septembrie: Descoperirea moaștelor Sfântului Dimitrie, Mitropolitul Rostovului

În anul 1752 au fost efectuate reparații la Catedrala Zămislirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, iar la 21 septembrie (după aproape 43 de ani de la adormire) a fost descoperit trupul întreg și nestricat al Sfântului Dimitrie. Mormântul fusese afectat de igrasie, sicriul de stejar a putrezit, scrisul s-a șters, dar trupul sfântului, omoforul, sacosul, mitra și metanierul s-au păstrat intacte. După descoperirea Sfintelor Moaște, s-au săvârșit multe vindecări minunate.

Descoperirea moaștelor Sfântului Dimitrie, Mitropolitul Rostovului este prăznuită pe 21 septembrie.

În anul 1702, Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului a ajuns la catedrala din Rostov și a vizitat de asemenea și Mănăstirea Sfântului Iacob, Mitropolitul Rostovului (27 noiembrie și 23 mai).

Înainte cu trei zile de moartea sa, Sfântul Dimitrie a început a slăbi foarte mult și a tuși.

Pe 26 octombrie 1709, în ziua numelui său, a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Zămislirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, după care a indicat celor prezenți locul în care vrea să fie înmormântat, în partea dreaptă a catedralei, zicând: „Iată locul meu de odihnă! Aici mă voi odihni pentru veșnicie!”.

Sfântul Dimitrie a adormit la 28 octombrie 1709.

După ce a fost îmbrăcat în toate veșmintele arhierești, pe care însuși le pregătise înainte de sfârșitul său, au pus în sicriu sfântul lui trup, iar sub cap, în loc de pernă, după porunca sa, diferite cărți alcătuite și scrise cu cerneală de mâna lui. În aceeași zi a fost așezat în biserica ce se afla aproape de chilia arhierească.

Auzindu-se în toată cetatea Rostovului de adormirea acestui bun păstor, s-a adunat popor mult la cinstitul lui trup, plângându-și învățătorul cel bun care-i ajuta în nevoi și în necazuri, povățuindu-i atât pe mireni cât și pe călugări și preoți.

Contrar dorinței sfântului, pe care și-a exprimat-o în testamentul său, clerul și poporul din Rostov a cerut locțiitorului tronului patriarhal, Mitropolitul Ștefan Yavorsky de Riazan, să săvârșească înmormântarea în Catedrala orașului, acolo unde erau îngropați toți cei ce fuseseră mai înainte arhierei ai Rostovului.

Mitropolitul Ștefan a insitat să-l îngroape pe prietenul său decedat lângă Sfântul Ioasaf, predecesorul Sfântului Dimitrie. Cu toate acestea, mormântul nu a fost pregătit până la sosirea Mitropolitului Ștefan, chiar dacă trecuse aproximativ o lună de la moartea sfântului.

La 25 noiembrie 1709, Mitropolitul Ștefan împreună cu soborul a săvârșit Sfânta Liturghie, apoi slujba înmormântării cu tot soborul, după care l-au dus în Mănăstirea Sfântului Iacov și l-au așezat în mormânt, în Catedrala Zămislirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în partea dreaptă așa cum indicase el, alături de Sfântul Ioasaf (predecesorul său).

Deoarece la sosirea Mitropolitului Ștefan, mormântul nu era încă pregătit, s-a făcut în grabă un cadru de  lemn în care a fost înmormântat corpul sfântului. Acest detaliu, prevăzut prin providența lui Dumnezeu, a condus la o descoperire rapidă a Sfintelor Moaște.

În anul 1752 au fost efectuate reparații la Catedrala Zămislirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, iar la 21 septembrie (după aproape 43 de ani de la adormire) a fost descoperit trupul întreg și nestricat al Sfântului Dimitrie. Mormântul fusese afectat de igrasie, sicriul de stejar a putrezit, scrisul s-a șters, dar trupul sfântului, omoforul, sacosul , mitra și metanierul s-au păstrat intacte.

După descoperirea Sfintelor Moaște, s-au săvârșit multe vindecări minunate, care au fost raportate Sfântului Sinod. Acesta a trimis pe Mitropolitul Silvestru de Suzdal și pe Arhimandritul Gabriel Simonov la Rostov pentru a cerceta moaștele Sfântului Dimitrie și pentru a afla detalii despre vindecările minunate.

În ziua de 29 aprilie 1757, Sfântul Sinod emite o hotărâre prin care îl canonizează pe Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului, trecându-l în rândul sfinților, stabilind ca zi de sărbătoare datele de 28 octombrie (ziua adormirii sfântului), și 21 septembrie (ziua în care s-au descoperit sfintele sale moaște).

Un mic fragment din moaștele Sfântului Dimitrie al Rostovului poate fi venerat și la Schitul Sfântul Gheorghe – Cloșca (Arhiepiscopia Tomisului).

Continuă să citești

21 iulie/3 august: AFLAREA MOAŞTELOR SFÂNTULUI PREOT MĂRTURISITOR ROMAN MEDVEDIA (1999)

sf roman din moscova

 

Cinstitele sale moaşte se află în Biserica Acoperământul Maicii Domnului din Moscova.

Храм в честь Покрова Пресвятой Богородицы на Лыщиковой горе

Адрес : Россия, 109240, г. Москва, Лыщиков пер., 10 (м. „Таганская”, „Курская”).
Телефон(ы): (095) 915-02-95

История

Рака с мощами священноисповедника Романа – московского прот. Романа Ивановича Медведя ( -1937), причисленного к лику святых исповедников российских на Архиерейском соборе 2000 г.

Sf Roman Mart, Moscova

roman_medved_01

 

SFÂNTA CUVIOASĂ MUCENIȚĂ RAFAILA DIN CIGHIRIN

         Sfintii Vartolomeu si Rafaila din Cighirin

Sfârșitul mărturisitor al Cuvioasei Mucenițe Rafaila, egumena din Cighirin

 

          Zile pe prăznuire: 10 decembrie, 19 decembrie,       

           24 mai, 24 august-ziua mucenicescului sfârșit

 

       În luna august a anului 1926, în orașul ucrainean Cighirin, șase membri ai organizației locale ,,Ateul”, beți fiind, au organizat o cumplită ,,judecată” a egumenei Mănăstirii Sfintei Treimi – Maica Rafaila, în vârstă de 49 de ani. În toiul nopții, au dat buzna în casa în care viețuiau surorile și au tras-o afară pe întâi-stătătoare. Au legat-o de un copac și i-au dat foc, poruncindu-i să-și scoată crucea de la piept și să le dea obiectele de cult din biserică. Văzând acestea, maicile au ieșit cu icoana Maicii Domnului ,,Rugul aprins”, rugând-o pe Preacurata să le ajute. Și, dintr-o dată, a izbucnit o ploaie puternică! Turbați de mânie, chinuitorii au aruncat-o pe Maica Rafaila într-o căruță și au dus-o la vechiul abator al orașului. Acolo, mireasa lui Hristos a fost batjocorită și chinuită în chip neomenesc: au lovit-o cu putere în cap, i-au rupt șase dinți de sus, i-au smuls părul, i-au rupt falca, i-au frânt coastele, mâna dreaptă și picioarele. La sfârșit, chinuitorii au împuns-o nemilos cu baionetele și-au îngropat-o de vie! Așa și-a aflat Cuvioasa Rafaila sfârșitul vieții acesteia, nelepădându-se nicicum de Mirele său iubit și alăturându-se slăvitei cete a Sfinților Mucenici.

       Curând după mucenicie, o soră de la mănăstire, pe nume Marta, ce urmărise dintr-un ascunziș toate cele petrecute, a dezgropat trupul Muceniței și, în taină, l-a îngropat în cimitirul din Cighirin. În anul 2002, în urma unor cercetări, mormântul Cuvioasei Rafaila a fost găsit, iar moaștele sale au fost strămutate în biserica Mănăstirii. Mulți dintre cei ce se roagă Cuvioasei Mucenițe Rafaila se tămăduiesc de dureri de cap și de dinți, cât și de felurite boli de cap, mâini și picioare; șomerii își găsesc de lucru, cei flămânzi află hrană, cei fără casă primesc adăpost. Este ocrotitoarea călătorilor și a șoferilor.

 

 Material realizat cu sprijinul obștii Mănăstirii Nera

VIAȚA SFÂNTULUI MUCENIC HRISTOFOR, OCROTITORUL CĂLĂTORILOR (9 mai)

Apucând prearăul Dechie cu nedreptate împărăţia Romei, la anul de la Hristos 250, şi luând ajutător la ocârmuirea împărăţiei pe Valerian, îndată a ridicat o prigoană mare împotriva creştinilor, pe care istoricii o numără a opta, pornit fiind la această prigoană, după cum zic unii din istorici, din pizma ce o avea asupra lui Filip, cel mai înainte de dânsul, care iubea pe creştini şi îi cinstea, încât zic unii că Filip s-ar fi făcut chiar creştin. Iar Dechie atât s-a îndrăcit cu luptarea împotriva lui Dumnezeu şi atât de aspru şi cumplit s-a ridicat asupra creştinilor, încât a scris cărţi şi porunci nelegiuite şi nedrepte către toţi ighemonii şi stăpânitorii cei de sub stăpânirea luif care erau păgâni ca şi dânsul, poruncindu-le cu mare groază ca să silească pe cei drepţi şi binecredincioşi robi ai lui Hristos, să jertfească idolilor şi să mănânce bucate din cele spurcate cu sângele dobitoacelor jertfite; iar câţi nu vor să se lepede de Hristos, mai întâi să-i pedepsească şi să-i bată cu felurite răni şi să le pună asupra lor nenumărate munci; iar după aceea, să-i omoare cu nemilostivire. Deci toţi stăpânitorii şi ighemonii ţărilor şi cetăţilor se sârguiau cu toată puterea să se arate bineplecaţi şi supuşi către împăratul; şi păgânii aveau multă îndrăzneală, iar cei credincioşi erau prigoniţi şi munciţi păgâneşte.

Continuă să citești

Sfântul Cuvios Isaachie Zăvorâtul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina (14 februarie)

(Sursă: http://www.smolensk2.ru/images/img_2773.jpg)

Cuviosul Isaachie se îndeletnicise în lume cu negoţul şi strânsese astfel multe bogăţii, însă gândindu-se la cât de deşarte sunt toate cele ale lumii, se hotărî să lase tot şi să se facă monah. Astfel merse la Lavra Peşterilor, unde pentru ascultarea sa primi haina monahală. De atunci se dărui unor aspre nevoinţe, căci cu binecuvântarea cuviosului stareţ Antonie, se zăvorî în cel mai adânc colţ al peşterii, în cea mai întunecată dintre chilii, care era umedă şi foarte strâmtă. Pentru a-şi chinui şi mai mult trupul, îşi scoase cămaşa de lână pe care o purtau toţi fraţii şi se îmbrăcă cu o blană de capră aspră care se uscă pe trupul său. Astfel se zidi în chilia sa, rugându-se neîncetat cu lacrimi zi şi noapte, odihnindu-se numai puţin pe un buştean, mâncând o dată la două zile puţină pâine uscată şi bând puţină apă, pe care le aducea însuşi cuviosul stareţ. Petrecu astfel şapte ani.

Continuă să citești