Arhiva categoriei: Fără categorie

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A ÎPS IOSIF, MITROPOLITUL ORTODOX ROMÂN AL EUROPEI OCCIDENTALE ŞI MERIDIONALE (2017): Iubirea mântuitoare a lui Hristos

Pastorale IPS Iosif2017_2

† Mitropolitul IOSIF 

Scrisoare pastorală la Nașterea Domnului 2017

Iubirea mântuitoare a lui Hristos

către tot clerul, cinul monahal și poporul drept slăvitor din întreaga arhiepiscopie

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Preacuvioase Maici,

Iubiți frați și surori întru Domnul,

« Și s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numește Bethleem… împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinatăDar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea sa nască, și a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. » (Lc. 2, 7)

Atunci când ne apropiem cu inima de taina Nașterii Domnului ne întâlnim, în afară de cetatea Bethleemului atât de neprimitoare, și cu singurătatea lui Iisus, Pruncul, în mijlocul omenirii pentru care Se năștea să o mântuiască. Atât de singur și uitat de către toți cei care ar fi trebuit să Îl vadă și să Îl primească! Așa precum și noi facem astăzi, Îl uităm singur în ieslea Lui de odinioară. Nu Îl mai vedem din spatele preocupărilor noastre așa-zis “sărbătorești”, din spatele munților de mâncare și băutura pregătite oarecum pentru venirea Lui. Aproape că ne recunoaștem cu toții în această imagine a profitorului de pe urma sărăciei Celui ce S-a făcut sărac pentru noi în cele materiale și pământești, pentru a ne îmbogăți în cele cerești și netrecătoare. Cine poate vindeca orbirea noastră cea lăuntrică care nu ne lasă să vedem adevărul cel ascuns în peștera din Bethleem din cauza prea multei lumini materiale și prea marii bunăstări? Continuarea

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A PS SILUAN, EPISCOP AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE A ITALIEI (2017): Să prăznuim Naşterea Domnului întru aşteptarea celei de a doua şi slăvitei Sale veniri !

Pastorale PS Siluan It2017_2

† SILUAN

Din mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-păzitei

Episcopii Ortodoxe Române a Italiei

Preacuviosului Cin Monahal,

Preacucernicului Cler și

Binecredinciosului popor creștin din cuprinsul Episcopiei noastre,

Har, pace și bunăvoire de la Dumnezeu, iar de la noi,

arhierești și părintești binecuvântări!

Iubiți fii duhovnicești, 

Veniți, toți credincioșii și iubitorii de Dumnezeu, să ne închinăm și noi lui Hristos Cel născut în ieslea Vifleemului, precum odinioară păstorii și magii, și să-L contemplăm pe Dumnezeu Cel ce a luat chip smerit și a devenit om ca și noi, căci, prin venirea Sa în lume, Fiul lui Dumnezeu ne aduce în dar înfierea de către Tatăl Cel ceresc!

Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu Se face, prin întrupare, „frate” cu fiecare dintre noi și ne ridică la demnitatea de „fii” ai lui Dumnezeu Tatăl pe noi, cei robiți păcatului și morții, dăruindu-ne privilegiul de a fi împreună cu Elmoștenitori ai Împărăției Cerurilor (cf. Rm. 8, 17). El nu ne dăruiește înfierea și moștenirea după „merit”, ci după a Sa iubire-de-oameni. Nu ne dă după dreptate, ci după a Sa mare-milă. Nu ne primește după faptele legii, ci după credința (cf. Rom. 3, 28) și bună-voirea fiecăruia dintre noi. Nu ne făgăduiește ceva mincinos, ci ne face părtași, încă de pe acum, la bunătățile cele adevărate ale Împărăției Cerurilor. Și spune la tot omul însetat și înfometat:Dacă este cineva însetat, să vină la Mine și să bea. (Ioan 7, 37). Ascultaţi-Mă pe Mine şi veţi mânca cele bune şi întru bunătăţi se va desfăta sufletul vostru(Is. 55, 2).Dar adaugă: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu totcuvântul care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4,4). Și ni Se descoperă, zicând: EuCuvântul Cel veșnic al Tatălui– sunt Pâinea Vieții. (…) Iar Pâinea pe care o voi da vouă este Trupul Meu (cf. Ioan 6, 51). Căci Trupul Meu este adevărată mâncare și Sângele Meu, adevărată băutură (Ioan 6, 55).  Continuarea

MESAJUL DE CRĂCIUN AL PREAFERICITULUI IOAN, PATRIARHUL ANTIOHIEI ŞI AL ÎNTREGULUI ORIENT (2017)

Pastorala PF Ioan

Prin harul lui Dumnezeu, Preafericitul Părinte Patriarh Ioan

Patriarhul Antiohiei și al întregului Orient

Către toți frații mei, păstorii Bisericii Ortodoxe Antiohiene și către toți fii duhovnicești, credincioșii  Bisericii Antiohiei.

„Pe cel după chip și după asemănare văzându-l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât și S-a sălășluit în pântecele Fecioarei fără schimbare …” (Stihiră la Litia din cadrul slujbei Vecerniei Mari la Praznicul Nașterii Domnului)

În această imagine remarcabilă, Sfântul Ioan Damaschin, fiul Bisericii noastre antiohiene, a rezumat evenimentul nașterii glorioase și simbolismului ei. Când Dumnezeu, Creatorul tuturor, a văzut că primul Adam s-a separat de Dumnezeu din cauza neascultării și că a pierdut frumusețile paradisului și harul Său, El a trimis pe Fiul Său Unul-Născut către fiecare persoană umană, care a fost creată după chipul și asemănarea Sa, pentru a readuce firea umană la frumusețea sa originală. Continuarea

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A SANCTITĂŢII SALE BARTOLOMEU, PATRIARHUL ECUMENIC AL CONSTANTINOPOLULUI (2017)

Pastorale BARTOLOMEU2017_2

†Bartolomeu,

Prin mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă şi

Patriarh Ecumenic,

Către plenitudinea Bisericii,

Har, Milă și Pace de la Mântuitorul Hristos Cel născut în Betleem.

Iubiți frați și surori în Hristos, iubiți fii,

Cu harul lui Dumnezeu ne-am învrednicit să ajungem încă o dată marea sărbătoare a Nașterii după trup a Cuvântului Divin, Care a venit în lume ca să ne dăruiască „buna stare”[1], răscumpărarea din păcat, din robia faptelor legii și din moarte, să ne dăruiască viața după adevăr și bucuria cea mare, pe care „nimeni nu o va lua de la noi” (Ioan 16:22).

Îl primim pe „Dumnezeu cel cu totul desăvârșit”[2], care „a adus iubirea pe pământ”[3], care ne devine „mai apropiat de noi chiar și decât sufletul nostru”[4]. Prin chenoză, Dumnezeu Cuvântul coboară la făptura creată „cu o coborâre negrăită și de nepriceput”[5]. Cel „neîncăput de toate” încape în pântecele Fecioarei, cel mare există în cele mici. Acest mare capitol al credinței noastre, cum Dumnezeu cel mai presus de fire „s-a făcut Om pentru omenire”[6], rămâne o taină „de negrăit”. „Taina cea mare a Întrupării dumnezeiești rămâne o taină veșnică”[7]. Continuarea

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A PS IUSTIN, EPISCOPUL MARAMUREŞULUI ŞI SĂTMARULUI (2017): Dumnezeu, Biserica şi toate neamurile pământului binecuvintează familia

Pastorala PS Iustin

„Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de Har și de adevăr” (Ioan 1, 14)

În lumina, pacea, bucuria și slava Preasfintei Treimi, care se revarsă neîncetat peste poporul lui Dumnezeu cel dreptcredincios, iată-ne din nou îmbră­cați în veșmintele virtuților creștine pregătite în cele 40 de zile de post și în straie nobile de sărbătoare, ajunși la zi de Mare Praznic împărătesc, Sărbătoarea Crăciunului, când contemplăm cu evlavie și recunoștință Nașterea Pruncului Iisus de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, în peștera din Betleemul Iudeii. Intrarea Fiului lui Dumnezeu în istoria dramatică a omenirii căzute în păcatul neascultării nu este altceva decât rodul iubirii milostive a Tatălui, Care a dorit să restaureze capodopera creației Sale – Omul, aducându-l din nou acasă, în familie și în iubirea Preasfintei Treimi (…) Continuarea

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A PS SOFRONIE, EPISCOPUL ORADEI (2017): Timpul păcii şi al liniştii, al bucuriei şi al iertării

Pastorale PS Sofronie2017_2

Trăim cu emoție sfântă clipele fericite și binecuvântate ale marii noastre sărbători creștine, un timp al păcii și bucuriei, al liniștii și iertării. Dumnezeu, „Cel ce este” (Ieșirea 3, 14), „Începutul și Sfârșitul” (Apocalipsa 22, 13), Domnul oștirilor cerești a hotărât ca pe pământ să coboare pacea și liniștea, pentru ca în oameni să se așeze bucuria împăcării, izvorul nesecat al iertării, împăcare cu Dumnezeu Creatorul și întreolaltă, întru dobândirea iertării divine, prin iertarea noastră reciprocă, a unora de către alții. Continuarea

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A PS NICODIM, EPISCOPUL SEVERINULUI ŞI AL STREHAIEI (2017): Naşterea Domnului – Întrupare şi smerenie

Pastorale PS Nicodim2017_2

Prorocii Vechiului Testament au profeţit că la plinirea vremii (Galateni 4, 4) va veni Mesia, Răscumpărătorul cel mult aşteptat, ca să scape omenirea de păcatul strămoşesc săvârşit prin neascultare de Adam. În articolul 3 din Simbolul Credinţei mărturisim adevărul că Domnul Iisus Hristos, „pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din cer şi S-a întrupat”. Acest adevăr a fost mărturisit mai pe larg de Sfântul Ioan Gură de Aur prin cuvintele: „Cel născut din Tatăl mai presus de minte şi de cuvânt, pentru mine Se naşte din Fecioară, tot mai presus de minte şi de cuvânt. Atunci S-a născut din Tatăl după fire mai presus de veci, după cum ştie Cel ce L-a născut. Astăzi Se naşte iarăşi mai presus de fire, după cum ştie harul Duhului cel Sfânt. Naşterea Lui de sus adevărată este, iar naşterea de jos, fără de minciună. Cu adevărat din Dumnezeu, Dumnezeu S-a născut şi cu adevărat Acelaşi, din Fecioară, om S-a născut” (Sfântul Ioan Gură de Aur,Cuvânt la Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Bucureşti, 2006, p. 25). Continuarea

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A PS TIMOTEI, EPISCOPUL SPANIEI ŞI PORTUGALIEI (2017): Omul – icoană vie a lui Hristos

PS TIMOTEI 2

† TIMOTEI
Prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Spaniei şi Portugaliei

Cuvânt pastoral la Naşterea Domnului 2017

Omul – icoană vie a lui Hristos

Către tot clerul şi poporul binecredincios
din Episcopia Spaniei şi Portugaliei

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, iar din parte-mi, arhiereşti binecuvântări!

Pe cel după chip și după asemănare văzându-l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât și S-a sălășluit în pântecele Fecioarei fără schimbare, ca într-însul să înnoiască pe Adam cel stricat, care striga: Slavă Arătării Tale, Izbăvitorul meu și Dumnezeu!”1.

Preacuvioși și preacucernici părinți,
Preacuvioase maici și
Iubiți credincioși,

În fiecare an de Crăciun, trăim și ne exprimăm bucuria că Dumnezeu nu ne-a uitat, nu ne-a lăsat să ne stingem în fărădelegile noastre și să ne adâncim în întunericul necunoștinței, ci, din iubire față de noi, oamenii, a colindat pământul, trimițându-L pe Fiul Său Cel unul născut, pe Domnul nostru Iisus Hristos, să alunge pustiul, potopul și urgia care au pus stăpânire pe întreg neamul omenesc o dată cu căderea lui Adam. Această mare bucurie o vestim noi, românii, prin colindul străbun:

„Dumnezeu Preasfântul
Colindând pământul
A vrut să nu mai fie
Potop și urgie
El făcu lumina
Blândă și senină
Și-și trimise Fiul
S-alunge pustiul
Fiul se-ntrupează
Lumea luminează
Fecioara Maria
Naște pe Mesia
Dumnezeu Prea Bunul
Ne-a trimis Craciunul
Cu har și bucurie
Și aici să fie”. Continuarea

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A PS SEBASTIAN, EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR (2017): Privatizarea lui Dumnezeu

Pastorale 2017_PS Sebastian_2

Preacucernici şi Preacuvioşi părinţi,
Preacuvioase maici și iubiţi credincioşi,

Anul trecut, cu câteva zile înainte de Crăciun, am primit un telefon de la o cunoștință mai veche care mi-a spus, între altele, că familia sa a fost nevoită să sărbă­to­rească mai devreme Nașterea Domnului, întrucât un membru important al familiei a trebuit să plece numaidecât în stră­inătate!…

Am rămas, pe moment, nedumerit, la gândul că cineva ar putea sărbători Crăciunul când vrea și cum vrea el mai înainte de vreme și în mod cu totul privat. M-am gândit apoi că, ­într-o societate ca a noastră… în care vedem privatizându-se întreprinderi, fabrici și persoane, de ce să ne mai mirăm că ar putea fi privatizate și sărbătorile ­sfinte, rânduielile noastre crești­ne, Biserica, sau chiar… Dumnezeu?

Observăm astăzi cum curentul acesta al individualizării excesive a persoanei – pe fondul exacerbatei propagande a drepturilor și libertăților omului, dublată și de izolarea stranie pe care i-o oferă din plin cuce­riri­le amețitoare ale tehnologiei în ultima vreme – asigură crești­nului de acum toate condițiile unei însingurări ce poate duce, dacă nu vom lua aminte, până și la privatizarea celor sfinte, a credinței și a lui Dumnezeu Însuși. Continuarea

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A PS ANDREI, EPISCOPUL COVASNEI ŞI HARGHITEI (2017): Dreptul Iosif, model de smerenie şi ascultare

Pastorale2017_PS Andrei_2

„Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște, și pământul peștera celui neapropiat aduce, Îngerii cu păstorii slavoslovesc și magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci” (Condacul Nașterii Domnului).

Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos a fost prilej de mare bucurie pentru lumea nevăzută a îngerilor care cântau: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună voire” (Luca 2, 14), dar și pentru Fecioara Maria și Bătrânul Iosif, pentru păstori și pentru magi. Fecioara Maria a trăit cel mai intens bucuria nașterii. Naș­terea Pruncului Iisus în ieslea din peștera Bethleemului a adus o stare sufletească plină de nenumărate bucurii logodnicului și protectorului Fecioarei Maria, Bătrânului Iosif cel smerit și drept (…) La evrei, noțiunea de „drept” avea sensul și de om virtuos în toate. Iosif a înțeles că trebuie să-i fie Sfintei Fecioare ocrotitor, să aibă grijă de ea și că ea trebuie să rămână curată. A fost încre­dințată acestui drept pentru că nu era acceptat în mentalitatea lumii iudaice ca o fecioară să-și păstreze curăția trupească pentru toată viața. Dreptul Iosif era singurul care știa de legământul conform căruia trebuia să rămână fecioară. Continuarea