„Mântuiește Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta….”

† Serafim
Arhiepiscop Ortodox Român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi
Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,

Dăm slavă bunului Dumnezeu şi-I mulţumim că am ajuns cu pace la sărbătorile de iarnă prilejuite de Naşterea Domnului care revarsă în sufletele noastre dragoste şi bucurie, lumină şi căldură. Fiecare ne-am pregătit, pe măsura credinţei şi a râvnei pentru Dumnezeu, cu post şi rugăciune, ca şi prin Taina Spovedaniei şi a Împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului,  să întâmpinăm după cuviinţă acest mare Praznic. Slujbele din aceste zile şi minunatele colinde de Crăciun ne dezvăluie marea Taină care s-a petrecut în Betleem şi-L preamăresc pe Dumnezeu Care se smereşte şi se face om, intră în umanitate, împărtăşeşte condiţia omenească pentru ca să mântuiască lumea din interiorul firii noastre. Pruncul născut în Betleem – Dumnezeu şi om – este ca o sămânţa dumnezeiască pusă în aluatul umanităţii, adică în inima fiecărui om în care se concentrează toată umanitatea, pentru ca toată umanitatea să dospească şi să devină o singură Pâine. Mântuitorul Iisus Hristos spune despre Sine că este „Pâinea care s-a coborât din cer“ (Ioan 6, 51) şi că cei ce mănâncă această Pâine, adică Trupul şi Sângele Său, devin una cu El şi au parte de viaţa veşnică. Fiecare om este chemat să crească în Hristos, străduindu-se, zi de zi, să creeze condiţiile necesare pentru ca sămânţa dumnezeiască din inima sa să-i dospească întreaga fire. Continuarea →

†AMBROZIE

DIN MILA LUI DUMNEZEU,

EPISCOP AL GIURGIULUI

 Iubitului nostru cler,

cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini,

har şi pace de la Dumnezeu,

iar de la Noi arhierească binecuvântare!

 Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi şi credincioase, 

Înălţător este praznicul Naşterii Mântuitorului Hristos şi plină de lumină este ziua aceasta în care Dumnezeu Cuvântul, Cel născut din veci din Tatăl se întrupează din Fecioara Maria, făcându-se om asemenea nouă pentru a ne mântui. Niciodată cuvintele nu vor fi de ajuns pentru a grăi pe deplin despre Taina Întrupării, după cum nici cugetarea omenească nu poate cuprinde iubirea lui Dumnezeu pentru cel ce îi poartă chipul. Cuvântul cel din veci născut ne-a dat şi nouă darul rostirii, pentru ca adevărul să strălucească în întuneric (cf. Ioan,1:5) şi să ne călăuzească spre vederea slavei Celui plin de har şi de adevăr (Ioan, 1:14). Astăzi „Betleemul păşeşte pe urmele cerului”, spune dumnezeiescul Ioan, Cel cu Gură de Aur, „astăzi toţi prăznuiesc văzând pe Dumnezeu pe pământ, iar pe om în ceruri, pe Cel de sus jos, din pricina tainei întrupării, pe cel de jos, sus, din pricina iubirii de oameni”[1]. Căci Praznicul acesta este darul lui Dumnezeu pentru om, fiind chipul iubirii dumnezeieşti care cuprinde întreaga creaţie. Continuarea →

 † NICOLAE

din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Statelor Unite ale Americii și
Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi

Iubitului cler şi dreptslăvitorilor creştini,
pace şi bucurie de la Hristos Domnul cel născut în ieslea Betleemului,
iar de la noi arhierească binecuvântare.

„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu
şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”
Luca 2, 14)

 Preacucernici Părinţi, Iubiţi Credincioşi,

Împreună cu îngerii aducem laudă lui Dumnezeu şi în acest an pentru că ne-a binecuvântat să prăznuim împreună Naşterea Domnului, sărbătoarea speranţei şi a bucuriei, sărbătoarea familiei şi a monahilor, sărbătoarea pogorârii lui Dumnezeu pe pământ. Iar această pogorâre este izvor de bucurie negrăită căci Dumnezeu este cu noi. Această bucurie este vestită de îngeri nu numai păstorilor, ci întregii creaţii. În Condacul praznicului spunem că pământul peşteră Celui neapropiat aduce, iar în alte cântări că peştera şi ieslea L-au primit. Întregul univers participă la pogorârea lui Dumnezeu pe pământ şi se bucură de trimiterea Mântuitorului. Cerul şi pământul astăzi s-au împreunat născându-se Hristos, spune o cântare de la slujba Vecerniei. Continuarea →

†  TIMOTEI

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL EPARHIEI ARADULUI

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, binecuvântare, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos

Cinstiţi credincioşi şi credincioase,

Sărbătoarea Crăciunului se pregăteşte din vreme de către întreaga creştinătate, cu bucuria pe care o anticipă încă praznicul Buneivestiri, Întruparea Domnului adică spre ridicarea omului căzut prin neascultarea de Dumnezeu a protopărinţilor neamului omenesc, Adam şi Eva. Colindatul, ca cel mai obişnuit şi lesnicios mijloc de comunicare în această atmosferă adaugă, întocmai ca şi imnografia Bisericii la cântul înviorător şi viziunea peste veacurile trecute şi pentru cele viitoare, a ceea ce aşteaptă lumea mereu, realizarea pe pământ a Împărăţiei cerurilor, aşa cum îngerii intonau în armonia celestă cu cuvintele promiţătoare pentru toţi: ”Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”[1] Continuarea →

†ANDREI

Din Harul lui Dumnezeu

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

 Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi preaiubiţilor credincioşi din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului,

 Har, pace şi bucurie de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh

 iar de la noi părinteşti binecuvântări!

 Mărturie şi contramărturie,

                     „Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil”  (Luca 2, 17) 

Iubiţi fraţi şi surori,

La plinirea vremii, la cumpăna dintre ere, Dumnezeu S-a coborât pe pământ şi S-a întrupat. Ne spune Sfântul Pavel că atunci când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea (Galateni 4, 4-5).

Sfânta Fecioară cu bătrânul Iosif erau în Betleem la recensământ, dar, pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, şi a născut pe Fiul său, Cel Unul–Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ea (Luca 2, 6-7). Continuarea →