† Teodosie,

Prin harul lui Dumnezeu, Arhiepiscopul Tomisului,

Har, pace, milă şi bucurie de la Hristos, Cel născut în Betleem,

Iar de la noi arhierească binecuvântare.

 „Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte…”[1]

(Condacul Naşterii Domnului)

Iubiţi fii întru Hristos,

Sfânta şi preafrumoasa sărbătoare a Naşterii Domnului ne umple în fiecare an inimile de lumină şi de har mai presus de fire şi de cuvânt.

Se naşte în trup, Împăratul veacurilor, Cel fără de trup, într-o iesle smerită din Betleem, pentru a ne aminti, an de an, că în întreaga istorie, cel mai mare dar pe care l-am primit este Fiul lui Dumnezeu făcut Om pentru noi. „Hristos Se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă, Cântaţi Domnului tot pământul” rostesc în slava îngerilor cântările de bucurie ale Bisericii, care a primit pe Pruncul Mântuitor. Cerurile s-au deschis şi nu vreun înger sau altă fiinţă cerească, ci Însuşi Dumnezeu a devenit Om pentru noi, răbdând toate suferinţele şi durerile noastre, pentru a ne ridica în bucuria cerului slavei Sale. Pruncul dumnezeiesc aduce aşadar unirea pentru totdeauna dintre Dumnezeu şi om. În acelaşi timp, pruncia Mântuitorului Hristos este modelul suprem de smerenie pentru întreaga umanitate: „Un prunc este întruparea adevăratei smerenii iubitoare. El primeşte integal iubirea celor din jur, fără de care ar muri în câteva ore. El este cel ce primește deplin iubirea şi o dăruieşte, prin frumuseţea lui tainică în care Dumnezeu surâde lumii”[2]. Am putea spune că, precum mama este născătoare de viaţă, pruncul este născător de iubire, prin nevinovăţia, frumuseţea şi curăţia sa. Continuă să citești →

† P I M E N,

DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU,

ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR

 Iubitului nostru cler, cinului monahal şi binecredincioşilor creştini din de

Dumnezeu păzita noastră Arhiepiscopie, har, milă şi pace de la

Dumnezeu Tatăl, iar de la Noi, arhierească binecuvântare.

IUBIŢI CREDINCIOŞI,

„Când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut sub Lege, din femeie – Sfânta Fecioara Maria – n.n., ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Gal. 4, 4 – 5).

Plinirea vremii înseamnă plinirea sorocului întrupării Fiului lui Dumnezeu, „pentru mântuirea oamenilor” după cum mărturisim în Simbolul credinței. Plinirea vremii înseamnă plinirea stării sufletești a oamenilor înstrăinați de comuniunea cu Dumnezeu datorită păcatelor, stare greu de suportat, stare care i-a făcut să-și dea seama că numai aproprierea sufletească de Dumnezeu prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu care sunt, după cum spune Psalmistul David, „lumină cărărilor – trăirii – mele” (Ps. 118, 105), poate să le dea pacea adevărată și deplină a trăirii vieții lor pământești; Dumnezeu dăruiește omului tot ce are nevoie, numai dacă el vrea să ceară ajutorul Său.  Continuă să citești →

† IOAN,

Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului

Iubitului   nostru   cler,   cinului   monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi, părintească binecuvântare.

 „Nu vă temeți. Că,  iată,  vă  binevestesc  vouă  bucurie mare, care   va   fi   pentru   tot   poporul. Că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.” (Luca 2, 10-11)

Prin mila lui Dumnezeu, însoțiți de îngeri și de colindele noastre românești, am ajuns azi la Cuibul din stâncă, la Peștera din Betleem.

Și, o, minune! Să cădem înaintea Celui care S-a întrupat din Fecioara Maria. Omul L-a așteptat să vină într-un Cuib de stâncă, El a venit la noi și ne cheamă să ne întoarcem în Casa Tatălui Ceresc, în Cuibul veșniciei.

Deschideți azi ușa inimii să se umple de bucurie sfântă. Să ne împărtășim din bucuria Maicii Domnului, a Dreptului Iosif, a îngerilor și a păstorilor. Din taina acestui Praznic Sfânt izvorăște bucuria acestei sărbători, numită de Sfântul Ioan Gură de Aur: „mama sărbătorilor creștine“. Continuă să citești →

„Să prăznuim cu evlavie Naşterea lui Hristos, cu mintea ridicându-ne spre Vifleem, şi să ne înălţăm cu cugetul, şi să vedem în peşteră mare taină; că s-a deschis Edenul, venind Dumnezeu, din curata Fecioară, desăvârşit fiind El în Dumnezeire şi în omenire” (Stihiră din Vecernia Înainte-prăznuirii Naşterii Domnului, din 20 decembrie).

În această Mare Zi de prăznuire a Nașterii Dom­nului nostru Iisus Hristos, sufletele noastre sunt cuprinse de lumină și de bucurie sfântă și netrecătoare, care coboară din Ceruri (…) Evanghelia și icoana nu pot fi despărțite una de cealaltă, căci „ceea ce este cuvântul pentru auz, aceea este icoana pentru văz, căci cu ajutorul minții ne unim cu icoana”, spune Sfântul Ioan Damaschin. Ceea ce Evanghelia spune prin cuvinte, ceea ce actele liturgice sugerează prin simbol, aceea o vesteşte icoana prin imagine și culoare. Ea este o „fereastră spre cer”, prin care privim viaţa viitoare, prin care viaţa viitoare intră în viaţa noastră. Ea este o punte între două lumi, între lumea noastră şi lumea cea cerească şi prin care noi putem participa, prin credinţă, la o realitate dincolo de simţurile noastre, dincolo de timp şi de istorie (…)

Vom încerca, cu multă venerare, să pătrundem în Taina Întrupării, prin prezentarea semnifi­cației teologice și simbolice a minunatei icoane a Naşterii Domnului. Continuă să citești →

† Dr. Irineu,
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI
2017

PREACUCERNICULUI CLER,
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,
PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI

HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS,
IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Cu fiecare an, de Crăciun, ne grăbim să preamărim nespusa milostivire a lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu, Doritul de toate popoarele, „S-a smerit pe Sine, chip de rob luând, făcându-se asemenea oamenilor” (Filipeni 2, 7). Născându-Se de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, Creatorul Universului a venit cu bunăvoinţă şi negrăită iubire în viaţa noastră. De la naşterea Sa, El este aproape de noi, strălucirea Lui încurajându-ne să-L iubim şi să-L adorăm. El vine la noi ca Prunc, pentru ca noi să ne unim cu El şi să putem să ne sfinţim prin harul Său. După ce S-a născut, şi imediat ce îngerii L-au binevestit păstorilor, aceştia din urmă s-au hotărât să meargă la Betleem să-L cunoască pe Mesia (cf. Luca 2, 15). O sfântă dorinţă îi îndemna să vadă într-o iesle pe Pruncul mântuitor, despre care îngerii spuseseră că este Hristos Domnul. Marea bucurie atinsese inima lor şi le dădea aripi să ajungă la peşteră, unde era Pruncul Iisus, cât mai repede. Graba şi bucuria lor de a ajunge la Dumnezeu rămân modele ale modului în care oamenii trebuie să lucreze dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. De la păstori lumea a învăţat cum trebuie să se grăbească spre cele ale lui Dumnezeu. De atunci, pentru cei atinşi de bucuria mântuitoare, chemarea lui Dumnezeu este realitatea cea mai importantă, Unicul care este cu adevărat „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6). Continuă să citești →

Cu aproximativ şapte secole înaintea erei creştine, Evanghelistul Vechiului Testament, proorocul Isaia (740-686 î. Hr.), mărturisea următoarele: „Iată, fecioara va purta în pântece şi va naşte fiu şi-L vor chema cu numele de Emanuel” (Is. 7, 14), care înseamnă „Cu noi este Dumnezeu”. Această naştere minunată a avut loc la „plinirea vremii” (Gal. 4, 4).

Profeţia lui Isaia, alături de toate celelalte profeţii, ne ajută să înţelegem bine că, prin Întruparea Sa de la Duhul Sfânt (cf. Mt. 1, 20) şi din Fecioara Maria şi, mai ales, prin Naşterea Sa ca Om, Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, intră în umanitate. Domnul rămâne „până la sfârşitul veacului” (Mt. 28, 20) prezent în mijlocul oamenilor care cred în El şi-L iubesc pe El. Continuă să citești →

„Mântuiește Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta….”

† Serafim
Arhiepiscop Ortodox Român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi
Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,

Dăm slavă bunului Dumnezeu şi-I mulţumim că am ajuns cu pace la sărbătorile de iarnă prilejuite de Naşterea Domnului care revarsă în sufletele noastre dragoste şi bucurie, lumină şi căldură. Fiecare ne-am pregătit, pe măsura credinţei şi a râvnei pentru Dumnezeu, cu post şi rugăciune, ca şi prin Taina Spovedaniei şi a Împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului,  să întâmpinăm după cuviinţă acest mare Praznic. Slujbele din aceste zile şi minunatele colinde de Crăciun ne dezvăluie marea Taină care s-a petrecut în Betleem şi-L preamăresc pe Dumnezeu Care se smereşte şi se face om, intră în umanitate, împărtăşeşte condiţia omenească pentru ca să mântuiască lumea din interiorul firii noastre. Pruncul născut în Betleem – Dumnezeu şi om – este ca o sămânţa dumnezeiască pusă în aluatul umanităţii, adică în inima fiecărui om în care se concentrează toată umanitatea, pentru ca toată umanitatea să dospească şi să devină o singură Pâine. Mântuitorul Iisus Hristos spune despre Sine că este „Pâinea care s-a coborât din cer“ (Ioan 6, 51) şi că cei ce mănâncă această Pâine, adică Trupul şi Sângele Său, devin una cu El şi au parte de viaţa veşnică. Fiecare om este chemat să crească în Hristos, străduindu-se, zi de zi, să creeze condiţiile necesare pentru ca sămânţa dumnezeiască din inima sa să-i dospească întreaga fire. Continuă să citești →

†AMBROZIE

DIN MILA LUI DUMNEZEU,

EPISCOP AL GIURGIULUI

 Iubitului nostru cler,

cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini,

har şi pace de la Dumnezeu,

iar de la Noi arhierească binecuvântare!

 Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi şi credincioase, 

Înălţător este praznicul Naşterii Mântuitorului Hristos şi plină de lumină este ziua aceasta în care Dumnezeu Cuvântul, Cel născut din veci din Tatăl se întrupează din Fecioara Maria, făcându-se om asemenea nouă pentru a ne mântui. Niciodată cuvintele nu vor fi de ajuns pentru a grăi pe deplin despre Taina Întrupării, după cum nici cugetarea omenească nu poate cuprinde iubirea lui Dumnezeu pentru cel ce îi poartă chipul. Cuvântul cel din veci născut ne-a dat şi nouă darul rostirii, pentru ca adevărul să strălucească în întuneric (cf. Ioan,1:5) şi să ne călăuzească spre vederea slavei Celui plin de har şi de adevăr (Ioan, 1:14). Astăzi „Betleemul păşeşte pe urmele cerului”, spune dumnezeiescul Ioan, Cel cu Gură de Aur, „astăzi toţi prăznuiesc văzând pe Dumnezeu pe pământ, iar pe om în ceruri, pe Cel de sus jos, din pricina tainei întrupării, pe cel de jos, sus, din pricina iubirii de oameni”[1]. Căci Praznicul acesta este darul lui Dumnezeu pentru om, fiind chipul iubirii dumnezeieşti care cuprinde întreaga creaţie. Continuă să citești →