Arhive categorie: Cuv

TREPTELE POSTULUI MARE

Treptele Postului Mare

Dacă posteşti, fă-o cu smerenie.

Dacă mănânci, nu provoca.

Dacă tu vrei o supă de năut, fă-i copilului tău o supă de pui. Și dă-i un sărut de ciocolată.

Dacă te duci la biserică, fă liniște. Eu dorm.

Dacă te rogi, arată-mi calmul tău.

Dacă ești al lui Hristos, lasă-mă să adulmec dulceața răsuflărilor Lui pe buzele tale. 

Dacă te-ai pocăit, asumă-ți riscuri și îndrăznește lucruri noi.

Dacă Îl iubești pe Dumnezeu, mângâie-l pe semenul tău pe grumaz.

Dacă citești lucruri duhovnicești, arată o omenie inspirată de Dumnezeu.

Dacă ești puternic, spune „iartă-mă”.

Dacă ești sfânt, îmbrățișează-i pe cei păcătoși.

Dacă ridici o cruce, fă din durerea ta o cântare pentru Hristos. Şi încetează plânsul.     

Dacă peste câteva săptămâni aștepți Învierea, zâmbește. De astăzi!

 

Pr. Andreas Konanos

traducere: http://schitulclosca.ro/

Înapoierea unei părticele din moaştele Sfântului Simeon primitorul de Dumnezeu Patriarhiei Ierusalimului, de către Croaţia

Pe 7 octombrie 2010, în timpul vecerniei pentru Sfântul şi Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu, în Biserica Sfântului Simeon din Zadar, Croaţia, a avut loc o ceremonie specială. În cadrul acesteia, o părticică din trupul sfântului a fost înmânată solemn reprezentanţilor Patriarhiei Ortodoxe a Ierusalimului.

Trupul întreg şi nestricăcios al Sfântului Simeon Dreptul, cel care L-a primit în braţe pe Domnul Iisus Hristos, când a fost adus la Templul din Ierusalim (potrivit Luca 2, 25-35), este păstrat şi cinstit în oraşul Zadar din Croaţia de peste 800 ani. Mai întâi a fost mutat de la Ierusalim la Constantinopol şi apoi, în anul 1273, s-a intenţionat mutarea sfintelor moaşte de la Constantinopol la Veneţia. Însă, pe drum, o furtună din Marea Adriatică, în împrejurimile Zadar-ului, a întrerupt călătoria şi sfintele moaşte au rămas în Zadar.

La început, ele au fost găzduite în Biserica Sfânta Maria Major şi mai târziu, în 1632, mutate în Biserica Sfântul Ştefan care a devenit până astăzi Biserica Sfântului Simeon Dreptul. În 1380, regina ungaro-croată Elisabeta Kotromanic a poruncit făurirea unei racle din aur şi argint pentru trupul sfântului. Racla este o capodoperă a artei medievale, aflată sub protecţia UNESCO, având o greutate de peste 350 kg, împodobită cu sculpturi care amintesc evenimente biblice şi istorice. Sfântul Simeon este unul din protectorii Zadarului, alături de Sfânta Anastasia şi Sfântul Hrisogon.

În cursul unui pelerinaj în Ţara Sfântă în 2007, fostul arhiepiscop catolic al Zadar-ului, Ivan Prenda s-a întâlnit cu Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului, care i-a spus arhiepiscopului că la Ierusalim se află o mănăstire a Sfântului Simeon Dreptul numită Katamon, unde este cinstit de către credincioşi mormântul gol al sfântului. Ei au căzut de acord ca Arhiepiscopia catolică de Zadar să dea Patriarhiei Ierusalimului o părticică din trupul sfântului pentru a fi păstrată şi cinstită în biserica Mănăstirii Katamon a Sfântului Simeon.

Arhiepiscopia de Zadar a informat Congregaţia pentru Închinarea şi Cultul Dumnezeiesc de la Vatican şi, mai apoi, a fost luată o părticică din trupul sfântului (5 x 2,5 cm) şi pusă într-o mică raclă de argint pentru a fi dată Patriarhiei Ierusalimului. Racla are inscripţia: ‘Ex corporis Sancti Simeoni Iusti Zadar 7 octobris 2010’.

Ceremonia de înmânare a raclei cu părticica din trupul sfântului a fost săvârşită de urmaşul lui Ivan Prenda, arhiepiscopul Zelimir Puljic. Sfintele moaşte au fost primite de Arhiepiscopul Teofilact al Iordanului şi arhimandritul Macarie de Qatar, ca reprezentanţi ai Patriarhiei Ierusalimului. Evenimentul s-a petrecut în cursul vecerniei săvârşite în biserica sfântului din Zadar, în prezenţa clericilor şi credincioşilor din oraş. Documentul de autenticitate a fost citit în latină şi croată şi prezentat tuturor celor prezenţi.

La sfârşitul vecerniei, arhiepiscopul Teofilact a exprimat bucuria şi recunoştinţa Bisericii din Ierusalim cu această ocazie istorică: ,,Acesta este un eveniment măreţ şi important care va fi scris în istoria Bisericii Ierusalimului cu litere de aur. Ne putem doar imagina bucuria creştinilor din Ţara Sfântă şi a tuturor pelerinilor din toată lumea care vizitează sfintele locuri”.

În semn de recunoştinţă pentru primirea sfintei părticele, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului a acordat arhiepiscopului de Zadar Ordinul Sfântului Mormânt.

***

Cinstea de care se bucură Sfântul Simeon Dreptul înaintea lui Dumnezeu

Monahul Petru din Muntele Athos, de neam grec, a trăit în Constantinopol, fiind comandant în armata imperială. În anul 667, el a mers la război în Siria, unde a fost luat prizonier şi închis într-o fortăreaţă din cetatea Samaria, aflată pe râul Eufrat.

Stând închis multă vreme, el a început să cugete la păcatele sale, care i-au adus această încercare de la Dumnezeu. La un moment dat, şi-a amintit că, cu mai multă vreme în urmă, a vrut să părăsească lumea şi să se călugărească, însă nu şi-a urmat gândul.

Ca urmare, a început să ţină post aspru şi să se roage fierbinte Sfântului Nicolae, pentru a mijloci înaintea lui Dumnezeu să fie slobozit din închisoare, făgăduind să intre în mănăstire. Într-o noapte, i s-a arătat în vis Sfântul Nicolae, spunându-i că el mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru el, însă Dumnezeu întârzie să-l slobozească pentru că a mai făgăduit o dată că se călugăreşte şi nu şi-a ţinut făgăduinţa. Sfântul i-a mai spus să continue să se roage şi să ceară şi ajutorul Sfântului Simeon Dreptul, care se bucură de multă cinste înaintea lui Dumnezeu, stând alături de tronul lui Dumnezeu împreună cu Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul.

Sculându-se, Petru a ascultat sfatul primit şi şi-a continuat postul şi l-a chemat în ajutor pe Sfântul Simeon Dreptul alături de Sfântul Nicolae. Într-o zi, cei doi sfinţi i s-au arătat nu în vis, ci în realitate, venind în temniţa unde era închis Petru.

Mai târziu, Petru a povestit cum, ridicându-şi ochii, l-a văzut pe Sfântul Simeon, minunat la vedere, cinstit la chip şi îmbrăcat în veşmintele preoţiei Legii Vechi, având în mână un toiag de aur. Văzându-l, Petru s-a înspăimântat, însă sfântul a zis către el: ,,Tu eşti cel care îl rogi pe fratele Nicolae să te slobozească din legături şi din această temniţă?”

Abia putând să deschidă gura, Petru i-a răspuns: ,,Eu sunt, plăcutule al lui Dumnezeu, pe care te-am câştigat ca mijlocitor către Dumnezeu”. Sfântul Simeon i-a zis: ,,Dar îţi vei ţine făgăduinţa, ca să te faci monah şi să vieţuieşti în fapte bune?” Petru a răspuns: ,,Da, stăpâne, ajutându-mi Dumnezeu, o voi împlini”. Iar sfântul i-a zis: ,,Dacă făgăduieşti că vei face aşa, să ieşi acum de aici şi să mergi unde vei voi”.

Atunci Petru i-a arătat sfântului picioarele sale legate în lanţuri, iar sfântul s-a atins cu toiagul de aur de lanţuri şi ele s-au topit pe dată, ca ceara de faţa focului. Petru s-a ridicat şi văzând uşa temniţei deschisă, a pornit în urma Sfinţilor Simeon şi Nicolae, şi a ieşit din temniţă şi din cetate. Apoi, Sfântul Simeon încredinţându-l Sfântului Nicolae, s-a dus.

Petru a mers apoi la Roma, spre a primi tunderea în monahism la mormântul Sfântului Apostol Petru. Aici a fost călugărit de către episcopul Romei, care primise înştiinţare în vis de la Sfântul Nicolae, care i-a poruncit să-l tundă în monahism pe fostul prizonier.

4 ianuarie: POMENIREA SFÂNTULUI CUVIOS NICHIFOR CEL LEPROS (1890-1964)

Cartea Sfântul Nichifor Leprosul, Făcătorul de minuni (1890 – 1964) in format pdf: Aici

In anul 1890 binecuvantata insula a Cretei a nascut inca un copil ales al Bisericii noastre, pe parintele Nichifor. Staretul Nichifor in lume Nicolae, provenea din satul Siricari, judetul Honia. Parintii sai au fost oameni simpli si evlaviosi, insa nu a reusit sa se bucure destul de atmosfera calduroasa a binecuvantatei familii, deoarece a ramas orfan din frageda pruncie. L-a crescut bunicul sau Ioanis Tabakakis.

La varsta de 13 ani, a plecat de acasa si a ajuns in Chania unde a inceput sa lucreze intr-o frizerie. Aici si-au facut aparitia primele semne de lepra. In vremurile acelea, pe leprosi ii izolau in insula Spinaloga. Deoarece lepra era o boala contagioasa, suferinzii erau ingrijiti cu teama si oroare.

La varsta de 16 ani  semnele caracteristice leprei erau tot mai evdente si, pentru a nu fi trimis pe insula Spinaloga, a fugit in Egipt. Ramane sa lucreze la o frizerie din Alexandria, insa semnele de lepra devin tot mai vizibile, in special la nivelul fetei si pe maini. Continuă să citești

SCHIARHIMANDRITUL ILIODOR DE LA GLINSKA: SĂ MULȚUMIM PENTRU NECAZURI!

Iliodor-glinskij

„Nu deznădăjdui dacă necazurile te urmăresc şi nu cere de la Domnul îndurare, izbăvire dintru ele! Să mulţumim pentru necazuri, căci devenim încercaţi în viaţa duhovnicească. Atunci doar trebuie să ne rugăm Lui pentru uşurarea necazurilor, când le simţim întru noi peste măsură; însă şi în acea vreme când te rogi, trebuie să te predai voii Lui celei sfinte şi să nu vrei să faci voia ta.”

(Din cartea STAREȚI RUȘI AI ZILELOR NOASTRE – ÎNVĂȚĂTURI, SFATURI, PROROCIRI, Ed. Sophia, București, 2016)

moastele Sf Iliodor de la Glinska

Fragment din sfintele moaște ale Sfântului Cuvios Iliodor de la Glinska, aflat la Schitul Sf. Gheorghe – Cloșca (Arhiepiscopia Tomisului)

Собор-Глинских-старцевIcoană cu Soborul Sfinților Stareți de la Glinska. Sfântul Cuvios Iliodor este al doilea din șirul Sfinților Stareți reprezentați în picioare și vizibili cu tot corpul, de la stânga la dreapta.

Sfântul Arsenie din Paros a înviat un copil mort de 24 de ore! Minune mare acum 3 săptămâni în Belgia

fetita-sfantul-arsenie-din-paros

Astăzi, 31 ianuarie, este prăznuit Sfântul Arsenie din Paros.

Acest sfânt făcător de minuni a săvârșit o mare minune cu doar câteva zile în urmă, după cum ne-a spus Părintele Dionysios Tambakis în ziua de 22 ianuarie 2018.

Această întâmplare cutremurătoare care arată că „minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi”, a fost relatată de Maica Arsenia, Egumena Mănăstirii Schimbării la Față a Mântuitorului din Insula Paros, mănăstirea unde s-a nevoit și este cinstit în chip deosebit Sfântul Arsenie. Continuă să citești

Icoană veche a Maicii Domnului, adusă la mal din apele Mării Negre de 12 delfini

Un eveniment minunat și neobișnuit, care ne amintește de cele scrise în Viețile Sfinților, s-a întâmplat în Rusia, la Soci.
Un grup de 12 delfini au scos la țărmul mării o icoană a Maicii Domnului, în fața privirii uimite a oamenilor care se aflau pe plajă. Remarcabil faptul că nu au fost 2 sau 5 delfini, ci 12, exact numărul Apostolilor Domnului nostru Iisus Hristos. Delfinii s-au apropiat de ţărm, au împins un obiect, apoi au înotat înapoi către mare.

Iniţial nimeni din cei prezenţi nu au dat importanţă evenimentului, neinteresîndu-se ce fel de obiect au adus delfinii la ţărm. Acel obiect la prima vedere părea o bucată de scîndură de lemn vechi, ca mai apoi înlătudîndu-i-se nămolul de pe el, să se inţeleagă că e vorba de o icoană. Evenimentul a fost dat publicității de un colonel al armatei ruse și de soția lui, care au văzut cum delfinii înoată foarte aproape de țărm și că aduc spre plajă un obiect. Când delfinii s-au îndepărtat de țărm, cei doi soți s-au apropiat de locul acela, unde au văzut un obiect acoperit cu nămol. Curățind obiectul, soția colonelului a văzut că era vorba despre o icoană a Maicii Domnului și L-a slăvit pe Dumnezeu pentru această minune.

Trebuie remarcat faptul că nimeni nu știe cum a ajuns icoana în adâncul Mării Negre, dar și modul cum au transportat-o delfinii până pe litoral rămâne inexplicabil. În final notăm faptul că acel colonel a dus icoana la Moscova, iar la moment icoana se află la Patriarhie.

Sursa: aparatorul.md

HIEROTHEOS VLACHOS, MITROPOLIT DE NAFPAKTOS ŞI SFÂNTUL VLASIE: „DE DRAGUL UNITĂŢII”

ierotheos-vlahos

De multe ori, la diferite întâlniri ale oamenilor, chiar și în Organismele sinodale bisericești, este formulată opinia că trebuie să fim de acord pe o temă, fie și dacă avem o părere diferită, „de dragul unității”. Și se poate întâmpla ca aceleași Organisme sinodale bisericești, din care fac parte aceiași oameni, să ia decizii diferite, lucru care este justificat că se face „de dragul unității” sau „pentru unitate”.

Dar există și oameni, politici sau bisericești, care susțin că se luptă pentru unitatea corpului din care fac parte, pe când ceilalți nu sunt interesați de unitate.

De la început, trebuie să fie notat că unitatea în societate și în Biserică este o țintă mai îndepărtată la care trebuie să privim. Îndeosebi în Biserică, acesta este scopul tuturor, deoarece el a fost atins în ziua Cincizecimii, conform Condacului praznicului:„Când Cel Preaînalt, coborându-Se, a amestecat limbile, a despărțit neamurile; când a împărțit limbile cele de foc, la o unire i-a chemat pe toți”. Acesta este lucrul Sfântului Duh, Care lucrează în Biserică. Astfel, unitatea în Biserică este experiența Cincizecimii, pentru care există unitatea Apostolilor și a Părinților în teologie. Continuă să citești