APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (Sâmbăta lui Lazăr – Pomenirea morților)

apostolos_pavlos

Ap. Evrei 12, 28; 13, 1-8

Fraţilor, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu bună cucernicie şi cu sfială.

Rămâneţi întru dragostea frăţească. Primirea de oaspeţi să n-o uitaţi, căci prin aceasta unii, fără ca să ştie, au primit în gazdă îngeri. Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi cu ei; aduceţi-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât şi voi sunteţi în trup. Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu. Feriţi-vă de iubirea de argint şi îndestulaţi-vă cu cele ce aveţi, căci Însuşi Dumnezeu a zis: «nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi». Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: «Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?». Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi.

ioan-evanghelistul-icoana-greceasca

Ev. Ioan 11, 1-45

În vremea aceea era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei. Şi Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi a şters picioarele Lui cu părul capului ei, iar  Lazăr cel bolnav era fratele lor. Deci surorile au trimis la Iisus să-I spună: Doamne, iată acela pe care îl iubeşti este bolnav. Dar Iisus, auzind, a zis: această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca să se slăvească Fiul lui Dumnezeu prin ea. Şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. Dar după ce a aflat că este bolnav, atunci a mai zăbovit două zile în locul unde se găsea. După aceea a zis ucenicilor: să mergem iarăşi în Iudeea. Ucenicii I-au răspuns: Învăţătorule, acum Te căutau iudeii să Te ucidă cu pietre şi iarăşi Te duci acolo? Răspuns-a Iisus: au nu sunt douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi. Dacă însă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu mai este cu el. După ce a zis acestea, le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; dar Mă duc ca să-l deştept. Deci ucenicii Săi I-au zis: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iisus vorbise despre moartea lui Lazăr, iar lor li se părea că vorbeşte despre adormirea somnului. Atunci Iisus le-a spus deschis: Lazăr a murit. Şi pentru voi, ca să credeţi, Mă bucur că n-am fost acolo; dar să mergem la el. Deci Toma, care se numeşte Geamănul, a zis celorlalţi ucenici: să mergem şi noi şi să murim cu el. Dar când a venit, Iisus a aflat că Lazăr este îngropat de patru zile. Şi cum Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii, mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru fratele lor. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă. Şi a zis Marta către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da Ţie. Zis-a ei Iisus: fratele tău va învia. Marta i-a răspuns: ştiu că va învia în ziua cea de apoi, la înviere. Atunci i-a zis Iisus: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine va trăi, chiar dacă va muri; şi oricine trăieşte şi crede în Mine în veci nu va muri; crezi tu aceasta? Da, Doamne, a răspuns Marta, cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume. După ce a spus aceasta, s-a dus şi a chemat în taină pe Maria, sora ei, zicându-i: Învăţătorul este aici şi te cheamă. Maria, cum a auzit, s-a sculat repede şi a venit la Dânsul. Iar Iisus nu sosise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta. Iudeii care erau cu ea în casă şi îi spuneau vorbe de mângâiere, văzând pe Maria că s-a sculat repede şi a ieşit, au mers după ea socotind că se duce la mormânt, ca să plângă acolo. Deci Maria, când a ajuns unde era Iisus şi L-a văzut, a căzut la picioarele Lui şi I-a zis: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Iar Iisus, când a văzut-o plângând pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi s-a tulburat în Sine; apoi a întrebat: unde l-aţi pus? I-au răspuns: Doamne, vino şi vezi. Şi Iisus a lăcrimat. Iar iudeii ziceau: iată cât de mult îl iubea! Însă unii dintre ei ziceau: nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă şi pe Lazăr să nu moară? Deci Iisus, iarăşi suspinând în Sine, a mers la mormânt, care era o peşteră şi o piatră era pusă în faţa ei. Ridicaţi piatra, le-a poruncit Iisus. Însă Marta, sora mortului, a zis către Dânsul: Doamne, miroase greu, căcă este mort de patru zile. Iisus i-a zis: nu ţi-am spus, oare, că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Atunci au dat la o parte piatra din locul unde era pus mortul, iar Iisus şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, îţi mulţumesc că M-ai ascultat! Eu ştiam că pururea Mă asculţi, dar am grăit pentru poporul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis. Iar după ce a zis acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză. Şi faţa lui era acoperită cu o mahramă. Iisus le-a zis: dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă. Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi au văzut cele ce a făcut Iisus au crezut într-însul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>